ZAMOLXE

(Grupul Sarmizegetusa – Catalin Borangic)

 Putine referinte antice descriu, nu intotdeauna la fel, zeul suprem al  daco-getilor, Zamolxis prezentindu-l fie ca pe o divinitate htonica , fie  personificind cerul sau prin cumul de atribute—erou civilizator, zeu  mesianic, invatator si judecator al oamenilor vii si gazda cereasca prielnica  si mintuitoare a mortilor, aratindu-ne deci o divinitate totala.

 Comentatorii istoriei dacilor au ocolit adesea tocmai elementele din care  se poate deduce, cu minima incertitudine, ca Zamolxe a fost un erou national, unul din acele personaje ilustre pe care mitologia le numeste  initiati, ceea ce se intimpla de obicei in epoca de formarea miturilor, cind, dupa disparitia sa, eroul, care a fost invatator si judecator al poporului sau , a fost transformat in zeu.

 Izvoarele antice sint putine si incerte:

"Astfel se spune ca un oarecare get, numit Zamolxe, a fost sclavul lui  Pitagora. De la filosof a obtinut oarecare informatii despre fenomenele  ceresti, in timpul peregrinarii sale in Egipt. Intors in patrie, Zamolxe a  dobindit respectul cirmuitorilor si pe al poporului, ca talmacitor al  fenomenelor ceresti. In cele din urma a izbutit sa-l convinga pe rege sa si-l  faca asociat, ca pe un om ce avea insusirea de a dezvalui vointa zeilor. La  inceput i s-a incredintat doar functia de sacerdot al celui mai venerat dintre  zeii lor, iar apoi l-au proclamat zeu pe el insusi.Zamolxe si-a ales o anume  pestera, inaccesibila tuturor celorlalti, si acolo isi petrecea  viata, intilnindu-se rar cu oamenii, afara de rege si de dregatorii lui. Regele , cind a vazut ca oamenii sint mult mai supusi fata de el decit mai inainte, ca  fata de unul care le da porunci dupa indemnul zeilor, i-a dat tot  sprijinul. Acest obicei a dainuit pina in vremea noastra; dupa datina, mereu se  gasea un astfel de om care ajungea sfetnicul regelui, iar la geti acest om era  chiar numit zeu. Pina si muntele cu pestera a fost socotit sfint si asa il si  numesc. Numele lui este Kogaionon, la fel ca al riului care curge pe linga  el. Apoi cind peste geti a ajuns sa domneasca Burebista, impotriva caruia  divinul Cezar s-a pregatit sa porneasca o expeditie, aceasta cinste o tinea  Deceneu. Iar practica pythagoreica de a se abtine de la carne a ramas la ei ca  o porunca data de Zamolxe"

    (Strabon , Geografia,VII ,3,5)

  "Dupa aceea am aflat de la helenii care locuiesc in Hellespont si in  Pont, ca acest Zamolxis ar fi trait in Samos ca sclav al lui Pitagora, fiul lui  Mnesachos. Dobindind, dupa aceea libertate, ar fi strins multa bogatie si  astfel, cu averea cistigata, s-ar fi intors, printre ai sai, bogat. Deoarece tracii  traiau in cumplita saracie si erau lipsiti de invatatura, acest  Zamolxe, intrucat traise printre eleni, indeosebi in preajma lui Pitagora, omul  cel mai intelept al Helladei, cunoscind astfel modul de viata ionian si niste  moravuri mai de soi decit cele din Tracia, a cerut sa i se cladeasca o sala de  primire unde le oferea ospete, cetatenilor de vaza; in timpul ospetelor, ii  invata ca nici el, nici oaspetii sai, nici urmasii lor, nu vor muri vreodata, ci  numai se vor muta intr-un loc unde, traind de-a pururi, vor avea parte de toate  bunatatile. In tot acest rastimp, cit isi gazduia oaspetii vorbindu-le  astfel, poruncise sa i se faca o locuinta subterana. Cind locuinta a fost  gata, el a disparut dintre traci, coborind in adincimea incaperilor  subterane, unde a stat ascuns trei ani.Tracii l-au regretat si l-au bocit ca pe  un mort. Dar in al patrulea an, a aparut iarasi dinaintea tracilor, facindu-i  astfel sa creada tot ce le spunea. Iata ce istorisesc helenii ca ar fi  facut.Intrucit il priveste pe Zamolxe,ca si locuinta lui de sub pamint, eu nici  nu tagaduiesc toate cite s-au spus, nici nu le cred insa prea mult. Cred totusi  ca acesta a trait mult inainte de Pitagora. Dar de nu va fi fost Zamolxe decit  un om ori nu va fi fost decit un zeu de pe meleagurile Getiei, il  parasesc."

     (Herodot, Istorii ,IV,95—96)

 "La fel este si acum cu descintecul nostru. L-am invatat acolo, in armata, de  la unul dintre medicii traci ai lui Zamolxe, despre care se spune ca ii fac pe  oameni nemuritori. Iar acel trac ma incredinta ca au dreptate confratii sai din  Hellada sa sprijin ceea ce ziceau adineauri. Dar, a adaugat el, Zamolxe, care e  regele nostru, dovedeste, ca un zeu ce este, ca tot asa cum nu se cuvine sa  incerca a vindeca ochii fara sa fi vindecat capul, nici sa tamaduim capul fara  sa tinem seama de trup, cu atit mai mult nu trebuie sa incercam a vindeca  trupul fara a cauta sa tamaduim sufletul ; pricina pentru care cele mai multe  boli nu se supun artei medicilor Helladei este ca ei nesocotesc intregul, pe  care ar trebui sa-l ingrijeasca ,iar daca acestui intreg nu-i merge bine, nu  poate sa-i mearga bine nici partii."

   (Platon, Charmides,156 d—e)—Socrate intr-un dialog platonician.—

 "Zamolxe—pretindea ca lui ii daduse legile Hestia"

    (Diodor din Sicilia)

 Zamolxe mai este amintit de Apulius, de Lucian din Samosata, de Enea din  Gaza, Origene (Contra Celsum,III,54), Porphirius (232-304), Iamblichos, Iulian Apostatul, Hesychios din Alexandria, Clement Alexandrinul (Stromateis , V, 213), Iordanes (Getica, V, 40). In plus ,Platon il mai compara pe Zamolxe cu hiperboreul Abaris , socotindu-i pe amindoi mari mesteri in arta incantatiei.

 Din reperele antice se poate trasa un contur al personalitatii de zeu a lui  Zamolxe care ca daimon get (Herodot) avea un raport cu un sistem de mistere  initiatice (magia psihomedicala-[Platon] si mitul unitatii  trup-spirit [divinitate-omenire] confirmata de trimiterea la calendarul  specific dacic, si de asemenea cu trimiterea la doctrina orfica ) si de lipsa  totala a thanatofobiei la geto-daci subliniaza caracterul cu desavirsire  original a lui Zamolxe in panteonul lumii antice. Caracterul de zeu urano-solar  este subliniat de lipsa acoperisurilor la templele dacice, zeul era adorat pe  virfuri de munte (Kogaion), de ritualul funerar (incinerarea sugereaza ridicarea  la cer odata cu fumul) si cu atit mai mult de ritualul trimiterii solului la  Zamolxe, care soli, aruncati fiind in sus ca sa cada in sulite, se credea ca vor  ajunge sus la zeu in cer nu ca umbre ci corporal (trupul lor era impiedicat sa  moara avind contact cu pamintul si desigur dupa jertfa trupul era ars pe  rug)

Herodot ne arata si ritualul trimiterii solului:

"tot la al cincilea an, ei (geto-dacii) trimit la Zamolxe un sol, tras la  sorti, cu porunca sa-i faca cunoscute lucrurile de care, de fiecare data, au  nevoie .Iata cum il trimit pe sol. Unii dintre ei primesc porunca sa tina trei  sulite (cu virful in sus), iar altii, apucind de miini si de picioare pe cel ce  urmeaza sa fie trimis la Zamolxe si ridicindu-l in sus il arunca in  sulite. Daca—strapuns de sulite---acesta moare, getii socot ca zeul le este  binevoitor. Iar daca nu moare, aduc invinuiri solului zicind ca este un om  ticalos si, dupa invinuirile aduse,trimit pe altul, caruia ii dau insarcinari  inca fiind in viata. Aceiasi traci,cind tuna si fulgera,trag cu sagetile in  sus,spre cer, si ameninta divinitatea (care provoaca aceste fenomene) deoarece  ei cred ca nu exista alt zeu in afara de al lor"

     (Herodot ,Istorii, IV, 94)

 Multitudinea de aspecte ne pot ajuta sa construim un portet mitic,astfel  Zamolxe a fost : DAIMON GETIC (Herodot), INITIAT(Strabon, Iordanes, Herodot), MEDIC  PSIHOTERAPEUT (Platon), LEGISLATOR (Diodor din Sicilia), PROFET (Strabon), MARE  PREOT SI REFORMATOR RELIGIOS (Herodot, Iordanes, Strabon), ZEUL CARPATIC AL  NEMURIRII (Al.Busuioceanu), ZEU TOTEMIC URS (R.Vulcanescu), ZEUL-MOS  (N.Densusianu).

 In linii mari doctrina zamolxiana respecta urmatoarele principii: nemurirea  ca atare (Herodot) sau imortalitatea sufletului (neexistind credinta celtica in  metempsihoza); vindecarea prin corelatia trup-spirit ceea ce indica omul  integral (Platon); ascetismul—urmarind sa nu foloseasca nimic viu in  hrana; predicarea curajului cel putin la ktistai (Strabon) ;cunoasterea  astrelor (Iordanes); morala dreptatii si a  cinstei (Herodot).