De-a lungul unei perioade de mai bine de 150 de ani (sec. I î. Hr. - sec I d. Hr.), Dacia a fost înzestrata cu un veritabil sistem de aparare, cuprinzand mai mult de 90 lucrari de fortificatii, de diferite tipuri: asezari întarite, cetati si fortificatii de pamant. În ceea ce priveste fortificatiile Daciei preromane, cele din regiunea de sud-vest a Transilvaniei actuale constituie un grup aparte. Ridicate la sud de bazinul mijlociu al raului Mures - in acea parte a Carpatilor Meridionali care formeaza Masivul Sureanu -, ele au permis mentinerea sub control a cailor de acces catre capitala regatului dac, Sarmizegetusa. [...] In aceasta regiune a capitalei regatului, vestigiile locuirii dacice formeaza un ansamblu unic, in care elementele civilizatiei autohtone se conjuga în modul cel mai fericit cu cele imprumutate din lumea clasica greco-romana.

sapaturile arheologice efectuate la Sarmizegetusa - situata pe piciorul versantului vestic al Muntelui sureanu - au adus la lumina locuinte dacice rurale, în vecinatatea celor quasi-urbane, dovedind o preocupare pentru amenajarea teritoriala si urbana, ca si existenta unor functiuni de ordin economic, proprii centrelor similare (Fetele Albe, Ceata, Sarmizegetusa - Gradistea de Munte); descoperim, cu aceasta ocazie, si fortificatii propriu- zise, incendiate ¥i distruse de romani, cu ocazia victoriei lor, dobândita de Traian, in anul 106, care a desavarsit, astfel, a doua campanie împotriva regelui dac Decebal. Fortificatiile propriu-zise se clasifica în trei categorii: cetati ridicate în proximitatea marilor centre civile (Costesti - Cetatuie, Vîrful lui Hulpe ¥i Sarmizegetusa - acestea doua, din urma, pe teritoriul actualei localitati Gr¥distea de Munte), cetati lipsite de asezari civile în jur, ridicate din ratiuni strict militare (Costesti - Blidaru, Luncani - Piatra Rosie) si impozantul zid de aparare de la Cioclovina - Ponorici. Acesta din urma este construit din lemn si pietre nefasonate; are o lungime de mai mult de 2,5 kilometri si bastioane imense, cu diametre între 40 si 80 metri, ca si ziduri perpendiculare si oblice, adosate zidului principal si menite sa fragmenteze frontul de atac al inamicului. Întregul zid releva tehnica traditionala dacica, dar bastioanele ¥i zidurile perpendiculare tradeaza împrumuturi din lumea elenistica.

In cazul cetatilor, planurile sunt fie traditionale (dar adaptate, pe cat posibil, configuratiei terenului, fara ajustari notabile), fie elenistice - mai exact, inspirate din arhitectura militara elensitica. In categoria celor cu planuri traditionale intra lucrarile de fortificatie din lemn si pamant de la Costesti - Cetatuie, ca si cele din pamant, lemn si piatra de la Sarmizegetusa, în vreme ce în categoria celor cu planuri inspirate din arhitectura elenistica fac parte fortificatiile de la Costesti - Blidaru ¥i Luncani - Piatra Rosie. Aceeasi observatie se poate face si pentru elementele de fortificare: ziduri cu pietre fasonate în maniera elenistica (la Costesti - Cetatuie ¥i, partial, la Costesti - Blidaru) si ziduri din piatra fasonata, inspirate din tehnica elenistica (partial, la Costesti - Blidaru, si la Luncani - Piatra Rosie si Sarmizegetusa). Împreuna, toate aceste fortificatii constituie un sistem defensiv pentru Sarmizegetusa, dar luate separat, fiecare reprezinta, prin particularit¥tile sale, o entitate bine configurata.

 Totusi, exista o caracteristica general valabila: sursa permanent¥ de apa gasindu-se sub cota fortificatiei, ele nu sunt în masura de a rezista la asedii prelungite [...]. Cea mai veche fortificatie este cea de la Costesti - Cetatuie, ridicata în pragul sec. II d. Hr., cand, pe un mamelon înalt de 150 metri, au fost amenajate doua valuri de pamant avand, pe coama lor, o palisada multipla.[...]

 Este probabil ca, dupa cucerirea - catre anul 55 î. Hr. - a cetatilor grecesti de pe litoralul vestic al Marii Negre, de catre regele dac Burebista, mestesugarii si constructorii originari din aceste tinuturi au contribuit la ridicarea zidului (gros de 4 metri), din piatra fasonata, pe un traseu unghiular, dotat cu trei bastioane - în afara de bastionul situat în incinta, pe unul dintre valurile de pamant, de celelalte trei bastioane din exteriorul fortificatiei, asezate pe calea de acces, si de alte doua turnuri locuibile. Toate aceste elemente de fortificatie sunt construite cu ziduri elenistice, cu umplutura de tip emplecton (pamant si pietre de rau, asezate între doua paramente din piatra fasonata). Asa cum se prezinta, si alte elemente ne duc cu gandul la contributia mesterilor greci: este cazul turnurilor locuibile (al caror prim nivel este construit din ziduri de acelasi tip, în vreme ce etajul este ridicat din caramizi usor arse), al scarilor monumentale din piatra, de langa turnul locuibil din vest, si al contraforturilor adosate pe un segment al zidului de incinta. În interiorul fortaretei se gasesc, de asemenea, un turn de paza, o cisterna pentru apa de ploaie, baraci pentru soldati si un sanctuar rectangular cu stalpi din lemn si piedestale din piatra fasonata; alte trei sanctuare, de asemenea, rectangulare, si construite în aceeasi tehnica, se gasesc în exteriorul zidurilor. La picioarele mamelonului (sub actuala localitate) se întindea marea asezare civila.

În apropiere de Costesti - Cetatuie, pe un mamelon înalt de 250 metri, se gaseste cetatea de la Costesti - Blidaru. Planul rectangular, bastioanele de la colturi, intrarea - situtata într-un bastion - si un turn locuibil semnaleaza aceeasi influent¥ elenistica, în ciuda faptului ca tehnica de constructie a zidurilor cet¥tii nu se conformeaza, integral, acesteia. Din aceast¥ abatere de la regula a rezultat murus dacicus din piatra fasonata, fara butise (blocuri asezate perpendicular pe directia zidului). Într-o a doua faza, fortificatia a fost marita - suprafata ei fiind dublata -, în spatele zidurilor de nord ¥i de vest ale incintei fiind adosate ziduri din piatra fasonata, alternand cu ziduri din piatra nefasonata ¥i legate cu pamant. Acestea constituiau depozite de provizii, pardoselile lor fiind utilizate ca platforme pentru lupt¥. În aceeasi perioada, al¥turi, dar ceva mai jos de fortificatie, a fost construita o cisterna, cu respectarea integrala a princiilor lui Vitruviu.

 Literele grecesti incizate pe zidurile turnului locuibil, ca si cele de pe zidul sudic, sunt semne de marcare în cariera. supravegherea cailor de acces era asigurata de la în¥ltimea celor 14 turnuri. Nu departe de fortificatie existau doua sanctuare. La vest de Blidaru [...], se g¥seste cetatea de la Luncani - Piatra Rosie. Într-o prima faza, au fost ridicate, simultan, pe un platou amenajat, zidurile de incinta, înzestrate cu cinci bastioane - patru la colturi si unul pe traseul zidului estic -, doua mari constructii si un sanctuar, marea constructie din incinta - pe care o numim cazarma - si trei turnuri izolate. Într-o faza ulterioara, doua dintre acestea au fost unite, la baza platoului, prin ziduri din piatra nefasonata, legate cu pamant. Intrarea în cetate - printr-un bastion -, scara monumentala din piatra ¥i planul rectangular al ansamblului sunt de inspiratie elenistica, în vreme ce zidurile din piatra nefasonata releva tehnica dacica. Avand în vedere ca fortificatia de la Vîrful lui Hulpe nu a fost, în mod deliberat, cercetata arheologic, ultima cetate explorata este cea de la Sarmizegetusa. Drumul antic, lung de 20 kilometri, de la Costesti - Blidaru pana aici, era supravegheat de turnuri de paza [...]. Capitala regatului dac, Sarmizegetusa, se întindea pe o suprafata de 6 km², constructiile aflandu-se pe terase antropogene, din care unele sunt sustinute de ziduri înalte de 14 metri. În antichitate, orasul era alcatuit din trei zone distincte: doua cartiere civile si, între ele, fortificatia si zona sacra; întregul ansamblu era dotat cu conducte de apa, canale de drenaj, drumuri pavate, scari etc.

Fortificatiile înconjurau un mamelon înalt de 1.000 metri si constau dintr-un val de pamant care bareaza calea de acces. Acesta este surmontat, pe partea de sud, de o palisada, în vreme ce zidul de incinta este construit în tehnica dacica. Partial distrusa în 106 [...], cetatea a fost largita si reconstruita de cuceritori. [...] Zona sacra este situata la est de fortificatie. Au fost scoase la lumina zece sanctuare rectangulare [...], ca si un mare altar din piatra, toate fiind integral sau în cea mai mare parte din calcar sau andezit. sanctuarele rectangulare sunt marginite, spre exterior, de un sir de pilastri din piatra, în vreme ce, spre interior, au fost ridicate coloane masive din piatra sau lemn.

 [...]Pentru a realiza toate aceste constructii a fost nevoie, fara îndoiala, de un efort iesit din comun, deoarece aceasta zona este lipsita de piatra de constructie. [...]  Cu exceptia sanctuarelor sale, microzona de la Sarmizegetusa atesta o îngemanare insolita de elemente traditionale indigene (dacice) ¥i de influente elenistice [...]. În acelasi timp, prin numarul si anvergura, ca si prin amplasarea si modul lor de executare, constructiile de la Sarmizegetusa reprezinta cele mai importante realizari de arhitectura europeana din antichitate, din afara lumii greco-romane, ele neavand nici un corespondent, din aceeasi epoca, în partile "barbare" ale continentului.

Ioan GLODARIU

Bibliografie:

Dinu ANTONEsCU, Introducere în arhitectura dacilor, Bucuresti, 1984

Ion Horatiu CRIsAN, Burebista si epoca sa, Bucuresti, 1977

Constantin DAICOVICIU, Cetatea dacica de la Piatra Rosie. Monografie arheologica, Bucuresti, 1954

Constantin DAICOVICIU, Hadrian DAICOVICIU, Sarmizegetusa. Cetatile si asezarile dacice din Muntii Orastiei, Bucuresti, 1962

Hadrian DAICOVICIU, Ioan GLODARIU, Ion PIsO , Un complex de constructii în terase din asezarea dacica de la Fetele Albe, în Acta Museu Napocensis, X, 1973

Hadrian DAICOVICIU, stefan FERENCZI, Ioan GLODARIU, Cetati ¥i asezari dacice din sud-vestul Transilvaniei, Bucuresti, 1990

Hadrian DAICOVICIU, Dacia de la Burebista la cucerirea romana , Cluj, 1972

Ioan GLODARIU, Vasile MOGA, Cetatea dacica de la Capalna, Bucuresti, 1989

Ioan GLODARIU, Arhitectura dacilor - civila si militara (sec. II î.e.n. - I e.n.), Cluj-Napoca, 1983

Nicolae LUPU, Tilisca - Asezarile arheologice de pe Catanas, Bucuresti, 1989

Mihail MACREA, Octavian FLOCA, Nicolae LUPU, Ion BERCIU, Cetati dacice din sudul Transilvaniei , Bucuresti, 1966