Home
Dacii
Societatea
Armata
Regii dacilor
Cultura
Economia
Razboaiele daco-romane
Continuitatea
Cetatile dacilor
Dacii pe Internet
Links
Articole diverse
Diverse
Populatia

FACTORUL DEMOGRAFIC

Pamintul rominesc apartine unei mari zone de antropogeneza ce coincide cu inceputul cuaternarului, in fond cu virsta de formare a elementului uman. Oamenii acelor vremi traiau, desigur in hoarde sau cete, duceau o viata primitiva dar facusera progrese in ce priveste uneltele si armele. Din paleolitic si neolitic populatia s-a constituit in ginti si triburi dind nastere unei mari mase etno - lingvistice si culturale. S-a conturat astfel, in epoca bronzului, blocul tracic, foarte numeros dupa afirmatiile deloc neintemeiate ale lui Herodot.

 Ramura nordica a acestui neam tracic, geto-dacii constituiau inca din Hallstat, cea mai importanta componenta a acestui bloc etnic. Din cele peste 150 de formatiuni tribale si gentilice ale tracilor, cele ale daco-getilor sint cele mai mari si mai puternice. Definirea ariei etnice a daco-getilor si fruntariile habitatului sau trebuiesc cautatea din centrul Europei si pina in Caucaz, din nordul Carpatilor padurosi si pina in Balcani dar geografia istorica si istoriografia antica au fixat hotarele poporului geto-dac in largul spatiu carpato-danubiano-pontic

 Identitatea dintre geti si daci este reliefata de o serie de aprecieri atit antice cit si moderne: "getii vorbeau aceiasi limba ca dacii si aveau aceleasi obiceiuri. Grecii dadeau, atit getilor din Bulgaria cit si dacilor din Moldova, Valahia, Transilvania si Ungaria acelasi nume si crede-au ca si getii si dacii provin de la traci" ( L.A.Gebhardi,Geschichte des Reichs Hungarn und der damit Verbudenen Stateen,I, Theil, Leipzig,1778,p.4344.)

"In cele mai vechi timpuri cunoscute, in Transilvania  si in tarile invecinate locuiau dacii, care mai erau denumiti si geti, si de la ei a primit actuala Transilvanie impreuna cu Moldova, Muntenia si regiunile invecinate din  Ungaria numele de Dacia" (Martin Hochmeister,Siebenburgische Provinziaalblatter,vol.III,fasc. 3,Sibiu ,1808,p.126)

"Dacii sint primii stramosi ai rominilor de azi. Din punct de vedere etnografic dacii par sa se confunde cu getii. Aceiasi origine ,aceiasi limba. Asupra acestui punct toate marturiile din vechime concorda" (Abdolonyme Ubicini,Les origines de l'historie roumaine, Ernest Laroux, Paris,1866, p.6)

"Noi sintem in fond geti si getii reprezinta unul din cele mai vechi popoare autohtone ale Europei,contemporane cu celtii, cu grupurile italice anterioare imperiului roman. Acest imperiu roman gasea aici un stat vechi, se lupta cu el si il rapunea cu greu" (G.Calinescu, Istoria literaturii Romine, Compendiu, Bucuresti, 1968, p.13)

Suma acestor adevaruri ingaduie judecata de valoare potrivit careia poporul dac, si prin extensie poporul roman, este unul din cele mai vechi popoare europene, singurul popor din sud-estul continentului care nu a venit de nicaieri si printre putinele popoare care nu si-a schimbat vatra de bastina avind stramosi ce pot fi urmariti arheologic pina in mileniul II ien. Referitor la hotarele acestui popor, antichitatea ne-a lasat informatii suficiente sub forma ariei etnice, cit si sub cea a elementelor geografice. In perioada de maxima intindere a statalitatii geto-dace acest spatiu este clar delimitat la sud de muntii Balcani, bazinul Bugului la est, Carpatii Padurosi la nord, Dunarea de mijloc la vest,cu multe enclave incluse in masa neamurilor vecine. Ptolemeu definea astfel frontierele etnice ale neamului get: "se marginesc la miaza-noapte cu acea parte a Sarmatiei europene ce se intinde de la muntele Carpatos pina la cotitura pomenita a fluviului Tyras,care se afla la gradele 53' 48'30min ., la apus cu Iazigii Metanasti,de pe linga riul Tibiscos, iar la miaza-zi cu acea parte a fluviului Dunarea care merge de la varsarea riului Tibiscos pina la Axiopolis,de unde ,pina la Pont ,si la gurile sale ,Danubios se numeste Istros" (Ptolemeu, Indreptar  Geografic, in Izvoare privind istoria Rominiei, vol.I, Bucuresti, 1964,p.541)

Este neindoielnic ca dacii erau un popor numeros,numai astfel putind sa locuiasca si sa apere un spatiu atit de intins,si aceasta densitate explica continuitatea lor in tinutul central carpato-danubian. Luind in consideratie hotarele statului dac sub Burebista, care avea o suprafata de cca. 500000 de km patrati si considerind ca  populatia autohtona avea o densitate de 5 locuitori/km patrat (cam 2 milioane si jumatate de locuitori), cifra de 200000de oameni cit putea ridica in caz de razboi regatul dac burebistan nu pare deloc exagerata ba dimpotriva pare numarul minim de recrutare. Potentialul militar ridicat reiese si din posibilitatea imperiului roman de a stramuta in sudul Dunarii 50000 de geti in timpul lui Augustus iar apoi in timpul lui Nero alti 100000  trecuti in Tracia.