Poporul dac nu a fost constituit numai din  acei barbati viteji care au uimit antichitatea cu credinta si curajul lor, ci si  din cealalta jumatate, cea feminina pe a caror rabdare si putere de munca si-au  bazat cei plecati in nesfirsite razboaie, succesele.

 Daca pentru acei barbati viteji istoriografia antica a fost zgircita apoi  pentru femeile dacilor aceiasi istoriografie a fost vitrega de-a dreptul  neraminindu-ne decit arareori vre-un nume. Astfel este cazul unei monede descoperite in Transilvania pe care  este inscriptionat numele ZINA (Doamna?), nume ce se pare ca a apartinut unei  regine probabil, tinind cont de datarea monedei, aceasta regina ar putea fi sotia  lui BUREBISTA.

 Cu toate acestea in societatea geto-daca, rolul femeii trebuie sa fi fost cu  totul deosebit dupa cum se vede si din chipurile de femei dace sculptate pe Columna inaltata de romani dupa razboaiele dacice. Ani in sir Traian a sarbatorit  marea sa victorie prin serbari si lucrari edilitare ori prin ridicarea unor  monumente de arta si desigur sculptorii, artisti fiind nu au fost impresionati  doar de calitatile barbatilor ci si de trasaturile femeilor dace. Columna ne  infatiseaza femeia daca in mai multe ipostaze, ipostaze in care acestea apar  zvelte dar cu expresii aspre si mindre, cu o finete incontestabila a  trasaturilor,cu fata ovala, frunte inalta, ochi expresivi, nas drept, buze frumos  conturate, par lung pieptanat cu carare pe mijloc, acoperind timplele si lasind  libere urechile, par strins legat intr-un coc bogat la ceafa si acoperit cu o  naframa. Daca dupa doua milenii gratia si eleganta lor s-a pastrat in piatra nu e  greu sa ne imaginam cit de frumoase erau modelele (si prin extensie toate  femeile dacilor!) din care s-au inspirat artistii antici.

 Imbracamintea era compusa din camasi incretite la git, asemanatoare iilor de  azi, cu mineci lungi si largi sau cu mineci scurte si cu fusta pina la  pamint, peste care, uneori poarta o manta amplu drapata. In picioare poarta opinci  de piele vara si de blana iarna.

 Obiectele de podoaba sint variate si denota gust si eleganta. Coliere  torsionate din argint sau bronz sau lanturi impletite cu deosebita maiestrie le  impodobesc frumoasele grumazuri. Miinile au bratari din fire groase de argint  rasucite sau lanturi impletite, avind extremitatile in forma cap de sarpe  stilizat, iar degetele sint pline de inele spiralate sau de simple  verigi. Agrafele au forme diverse, tipice fiind cele cu nodozitati pe arc in forma  de lingurita sau scut. Cerceii gasiti sint in forma de veriga subtire, avind  atasat la partea inferioara un pandativ fin.Toate aceste podoabe sint atestate  de arheologie si impreuna cu un numar mare de margele de sticla, viu colorate , arata gradul de cochetarie al femeilor dace.

 Viata acestor femei poate fi descifrata in parte, judecind dupa scenele de pe  columna si din reprezentarile de pe monumentul de la Adamclisi, unde femeia daca  este infatisata fie ducind in brate un sugar si de mina copii mai mari, fie purtind copilul intr-o copaie pe cap. In toate ipostazele insa ele sint mame  duioase pline de afectiune pentru copii lor.

 Ocupatiile zilnice,rolul lor in economia societatii geto-dacice pot fi  reconstituite. Fara indoiala ca lor le reveneau o mare parte din muncile  agricole sau din munca de crestere a animalelor domestice. Pe linga acestea lor  le sint rezervate mestesugurile casnice - tors,tesut,croit,cusut --,si intr-o  oarecare masura olaritul.

 Obiectele de ceramica reprezinta cele mai numeroase vestigii. Fara indoiala ca  se practica si olaritul la roata, dar marea majoritate a vaselor sint lucrate cu  mina de catre femei, in forme traditionale specifice, pentru uzul  casnic. Inclinatia femeilor spre frumos face ca si acestea sa fie bogat  ornamentate cu briuri alveolare, cu linii oncizate si crestaturi ori cu butoni  aplicati. Deosebita lor grija pentru copii le face sa plamadeasca din lut, odata  cu vasele necesare gospodariei si vase miniaturale cit si unele papusi pentru  joaca.

 Coroborind descoperirile arheologice cu cercetarile lingvistice si  etnografice,cu studiile antropologice, se reliefeaza rolul femeii in familia daca, rol clar conturat. Ea e stapina casei,pe care o conduce cu abnegatie si fermitate adesea in  lipsa barbatului. Morala e pazita cu strasnicie, tot femeile ocupindu-se cu  educatia copiilor. Femeile dace erau gospodine desavirsite. Se pricepeau sa  gateasca fierturi din zarzavaturi si radacini aromate si hranitoare, ca si din  carnea de vinat si din peste. Faceau turte de mei si griu macinat. Puneau chiar  muraturi. Traco-getii sint inventatorii multor alimente fermentate, brinzeturile  si borsul le apartin si mai nou s-a descoperit ca si braga, considerata  orientala, este de fapt o bautura tracica. Berea si vinul erau preparate in  gospodariile dacilor cu mult inainte ca Europa sa le poata savura. Inventarul  gospodariilor din Dacia este foarte complex demonstrind imaginatia constructiva  a dacilor, totusi, stiindu-se ca civilizatia dacica este o civilizatie a  lemnului si deci cele mai multe dovezi ale acesteia s-au pierdut, ne putem face o  imagine a unui astfel de inventar !

 Bucataria geto-daca era pe cit de simpla si de sobra pe atit de bine  armonizata nutritiv. Femeile dacilor nu prajeau grasimi, nu foloseau carnea in  mod exagerat si nici sarea in mod excesiv. Preferau sa fiarba alimentele sau sa  le serveasca la masa in stare cruda. Sint descrise ospete, in literatuta  antica, din care se poate afla ca baza alimentatiei o constituie zarzavaturile, radacinoasele, fructele, lactatele. Pastrarea peste iarna a  vegetalelor in stare proaspata nu era un secret pentru femeile dace si nici  stuparitul, albinele autohtone fiind o specie foarte bine adaptata la clima  temperata si in consecinta foarte productiva . Toate acestea arata rolul femeii  in viata de zi cu zi .

 Cadrul in care isi desfasoara femeia activitatea este  familia,caminul. Locuintele au o forma patrulatera, ovala, rotunda sau  poligonala. Unele au fundament de piatra, fie din piatra fasonata fie din piatra  de riu sau bucati de stinca. Peretii sint de barne de lemn acoperiti cu lipitura  de lut si spoiti in diverse culori, sau din pari batuti in pamint uniti printr-o  impletitura de nuiele lipita cu lut si tencuita. La intrare, pragul si usa de lemn,batuta deseori, cu tinte de fier, avind floarea frumos ornamentata cu motive  geometrice sau cu motive vegetale stilizate. Casele, dintre care unele cu  etaj, aveau una sau mai multe incaperi si un pridvor. Acoperisurile, in doua  ape, erau de tigla, sindrila sau paie. In jurul locuintelor erau gropi pentru  pastrarea proviziilor, cu pereti arsi, si exista certitudinea ca aveau si hambare  de lemn la suprafata. Proviziile le pastrau in chiupuri mari de lut ingropate in  pamint.

 Acesta este universul casnic al femeilor dace si este neindoielnic faptul ca  ele ajutau la construirea lui, uneori in mod decisiv dar intotdeauna  individualizindu-l.

 Intreaga istorie a dacilor atesta vitejia, demnitatea, patriotismul si bunul  simt al acestora si este, fara tagada, ca aceste nobile virtuti se datoreaza  grijii si educatiei materne, care educatie este responsabila si de supravietuirea  si chiar dominanta elementului dac dupa cucerirea romana si trecerea a  nenumarate turme de migratori. Aceste femei, mame, surori si fiice au dus mai  departe elementele de cultura si civilizatie dacice atunci cind armele  barbatilor nu au mai putut opri puhoaiele de nemincati, razbunindu-i pe cei ce  au cazut aparind SARMIZEGETUSA .

 EXEMPLIFICARI

BRATARI - Foarte des intilnite, numeric si tipologic, in tezaure si in  sapaturi arheologice (piese izolate, intregi sau fragmentate). Prezenta masiva  atesta faptul ca erau podoabe foarte apreciate de femei si barbati deopotriva  si lucru deosebit, descoperirea unor exemplare miniaturale obliga sa admitem ca  erau destinate si copiilor. De regula confectionate din sirma groasa de  argint, mai rar de aur, cu diametrul firului de 10-13 mm dar si din mai multe  fire impletite a caror sectiune nu depaseste 5 mm. Extremitatile sint lasate  adesea libere si modelate in forme de capete de serpi fara ca imaginea  animalului sa fie redata natural ci trecuta prin filtrul unei stilizari  extreme ce in multe cazuri frizeaza schematismul geometrizant. Din material mai  gros s-au gasit un numar restrins de bratari simple unispiralice sau  impresionante bratari plurispiralice, aplicabile pe brat sau peste mineca  hainei, piese care inmagazineaza material de pina la 300 g. La bratarile compuse  din mai multe spirale o portiune de cca 10-15 cm de la ambele capete este  aplatizata si pe acele portiuni sint aplicate prin stantare motive decorative  in forma de palmete (frunze)

COLIERE - Compun un lot reprezentativ de descoperiri de piese ornamentale ce erau  purtate la git. Se confectionau din bare metalice, cu sectiuni variabile dar  s-au gasit exemplare alcatuite din mai multe sirme impletite. Barele metalice destinate colierelor aveau o profilactura speciala constind din cresterea  grosimii in zona centrala - cea mai expusa privirilor - a piesei finisate  pentru ca, spre extremitati rar sa depaseasca 5mm grosime. Decorul colierelor consta cu predilectie din torsionarea materialului profilat in jurul axului  longitudinal al piesei, in asa fel incit muchiile barei sa formeze o  spirala. Acest tip de ornament acopera fie intregul colier fie numai parti ale  acestuia.Inchiderea in jurul gitului se realiza prin mai multe procedee, cel  mai frecvent fiind sistemul indoirii extremitatilor in forma de cirlige iar  pentru mai multa siguranta in fixare indoiturile cirligelor se termina prin  cite un buton de format conic.

INELE - Apar des in componenta tezaurelor si se divid in doua categorii distincte

a)inelele purtabile pe degete formate dintr-o singura spira,dar exista si  unele plurispiralice;

b)inelele - verigi provenite din ansambluri compuse avind exemplare  unispiralice, avind extremitatile infasurate pe bara spirei cu diametre mai mari  decit ale degetelor si mai mici decit ale bratarilor.