Gabriel  Gheorghe

Bucuresti

MARCI DE STRAVECHIME ALE  LIMBII  ROMANE

 Ca romana este limba primordiala  a Europei  rezulta  din numeroase  dovezi  si argumente  de netagaduit, cel putin pentru cercetatorii avizati.

 Unele glorii ale stiintei occidentale au formulat  observatii  de exceptie privitor  la limba  romana. Dintre acestea, am fi tentati sa o citam, partial, pe cea, singulara, a savantului german  Karl Fridrich Vollrauth  HOFFMAN: Aceast popor, unit si ridicat prin instructie la cea mai inalta civilizatie, ar fi apt sa se gaseasca in fruntea  culturii spirituale a Umanitatii. Si, ca o completare, limba sa este atat de armonioasa si bogata ca s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pamant (Beschreibung der Erde,1842).

 Deosebit de valoroasa  apare si observatia  lingvistului finlandez   KIPARSKI:  Din punct de vedere  lingvistic limba romana  este cea  mai interesanta  din Europa  (ap.Alf  Lombard, Destinele latinitatii orientale, Bucuresti,1972). Aceasta opinie  ar  putea sugera ca romana este  o limba cu totul deosebita in raport  cu celelalte  idiomuri europene.

 Din pacate, pana in prezent, lingvistii  nu au ajuns la definitii certe pentru  limba si dialecte, astfel ca individualizarea  clara nu este inca disponibila.

 Se poate pune intrebarea: cum se poate determina  vechimea  unei limbi in raport cu idiomurile sincronice ? O limba trebuie sa aiba radacini  proprii  din care sa-si  deduca cuvintele care o alacatuiesc. Pe langa aceasta  conditie sine qua non, o limba arhaica dispune de un numar de marci de stravechime clare, inconfundabile, care  ii  dovedesc ahaicitatea. Cum se identifica  astfel de marci de  stravechime? Ar putea suna intrebarea urmatoare. In aceasta  dificila operatie  intervin arta si perseverenta cercetatorului, calitatea si varietatea  informatiei folosite si nu, in ultimul rand, studii comparative  cu alte graiuri  concomitente. Comunicarea  are scopul  de a prezenta, pe scurt, cateva din marcile de stravechime  ale limbii romane.