CUCERIREA JAPONIEI DE CATRE POPORUL CARPATO-DUNAREAN

 Cind in vara anului 1997 calatoream prin insulele Marii Egee, in principal fiind interesat de micuta insula Santorini, ii spuneam colegului si prietenului meu, Dr. Cocioba ca sintem pe urmele "Marelui Imperiu Pelasgic".

 Santorini are o caracteristica unica: pastreaza sub cenusa vulcanica o civilizatie care a disparut cu 1000 de ani inanitea sosirii grecilor din estul Marii Caspice (1900-1400 B.C., in patru valuri: ahei, ionieini, dorieni si eolieni). Am regasit acolo pe o amfora mai inalta de un metru spirala dacica (pelasgica), iar pe o fresca, "Soarele lui Alexandru Macedon" vechi cu citeva mii de ani inainte de nasterea acestuia. In treacat fie spus, grecii isi adjudeca acest simbol in lupta politica impotriva noii Republici Macedonia. Dupa cum am spus intotdeauna, istoria este "ciudata" si depinde de cine o scrie si... pentru cine.

 Vorbeam cu Serban intr-o noapte frumoasa despre istoria neamului. Si i-am spus de cartea lui V. Gordon Childe, The History of Civilization -- The Aryans, care la paginile 176-177 are o harta a raspindirii poporului Proto-european (aryan, carpato-danubian, pelasgic ori cum vreti sa ne numim) din zona Carpati-Nistru-Balcani in Mesopotamia, Persia, Sudul Chinei, India, Himalaya si pina in insulele Japoniei de azi. Dr. Cocioba a reactionat imediat cu risul lui de "bon homme" si spontaneitatea care-l caracterizeaza, replicind: "Hai mai Miky, te-am inteles cind ai scris ca noi nu sintem urmasii Romei, ci ei sint ai nostri. Te-am inteles si te suport in ideea ca noi sintem primii oameni din Europa, proto-europenii, civilizatie presumeriana. C-am invadat Asia -- Caucazul, China si mai tirziu India -- c-am cucerit Egiptul si Mesopotamia, m-am obisnuit si cu acestea, dar... c-am cucerit si Japonia?!"

 Discutiile au continuat pina seara, tirziu pe terasa "Vulcanic Villa View" din Santorini, unde Marea Egee din azurie se transformase in rosie, pentru o scurta perioada de timp, iar mai apoi, dupa ce a inghitit soarele, sa devina mai neagra decit lava vulcanului din apropiere, racita de mii si mii de ani, in timp ce cerul se acoprea cu mii si milioane de felinare micute si stralucitoare. In final, partial convins, prietenul Serban imi spune: "Daca vei scrie despre invazia Japoniei de catre noi vezi sa nu afle si guvernul lor..." Asa ca va rog si pe dumneavoastra sa pastrati "secretul". In anul 1993 apare la Barnes & Noble cartea The Aryans si nimic nu m-a socat mai mult

decit acea harta care situa spatiul Carpato-Nistru-Pontic ca cel al originii europenilor si al culturilor lumii. Faptul ca acei arieni Carpato-Dunareni au format o puternica dinastie in Mesopotamia in 1500 B.C., au cucerit apoi Persia, Anatolia, Asia, India -- raspindindu-si limba, religia si cultura pina in Himalaya, nu-mi era necunoscut -- dar ca au cucerit Japonia?... Asa ca am pornit sa cercetez... preistoria Japoniei si va las pe dumneavoastra sa judecati...

 Cind yayoi-ii, strabunii japonezilor de azi, au sosit in Japonia, in anul 300 A.D. (foarte tirziu in istorie, dupa cum vedeti) ei au gasit o populatie bastinasa, pe care au numit-o "emishi", insemnind "barbari". Acestia insa se chemau "ainu", cuvint cu semnificatia de "om", in pronuntia lor semanind cu "aomu", fiind atunci simpli vinatori si pescari. Ei se numeau "oameni", la fel ca si Carpato-Dunarenii Aryeni care invadasera India si se inchinau zeului vedic "OM". Acesti "oameni" cum le place sa se numeasca, sint considerati azi urmasii Caucazienilor -- Carpato-Dunareni-Arieni, care au invadat insulele asa-zise japoneze acum 5000 de ani (3000 B.C.). Imediat dupa cucerirea Indiei, ei terminasera deja cucerirea Chinei de azi. Pina nu demult, chinezii se mindreau cu "stramosii" lor -- mumiile descoperite la Tarim Basin. Dar, se pare ca se mindreau cu stramosii "nostri". Aparitia masinilor de "PCR" (Polymerize Chain Reaction) dispozitive capabile sa citeasca si sa interpreteze ramasite cromozomiale, amprente lasate in ADN-ul mitocondrial, au produs surprize... "istorice" si arheologice. Astfel, cercetind mumiile din vestul Chinei, de la Tarim Basin (revista Archaeology, March/April 1995) rezultatele au atestat originea lor... europeana si interrelatia lor cu Toch-Aryenii. Surprize, surprize, surprize!

 In sfirsit, sa ne intoarcem la Carpato-Dunarenii Ainu, din Japonia. Ei au fost fortati de catre navalitorii yayoi sa se retraga din ce in ce mai spre nord, pe masura ce ponderea demografica a acestora a devenit covirsitoare. Un memoriu prezentat imparatului in 805 A.D. se refera la cheltuielile mari cauzate de lupta continua cu ainu mentionind ca "ainu se string in grupuri mari, ca furnicile, pentru ca apoi sa dispara precum pasarile". Populatia ainu, impinsa spre insulele friguroase Hokkaido si Sakhalin si-au pastrat independenta pina in anul 1799 cind japonezii s-au hotarit sa-i ocupe pentru "a-i proteja de agresiunea ruseasca". Pina nu demult, nu a interesat pe nimeni originea acestor blonzi, barbosi ainu. Nu s-au facut cercetari cromozomale -- PCR pentru ca nimeni nu a fost interesat sa cheltuiasca suma de 5-10,000 de dolari pentru a afla adevarul, iar statul japonez de azi prefera sa-i ignore.

 Antropologul american Carleton Coon ii considera pe caucazienii sositi in urma cu 5000 de ani ca avind aceeasi origine cu cei ce au ocupat insulele Kurile si Aleutine (devenind nici mai mult, nici mai putin decit primii descoperitori ai Americii), bazinul fluviului Amur si Manciuria. Altii ii considera pe acesti ainu (Carpato-Dunareni, cum le spun eu) ca fiind cei care au migrat peste toata Asia, caucazienii care au sosit in Mongolia de azi si trecind peste strimtoarea Behring se raspindesc pe teritoriul celor doua Americi, teorie sustinuta de descoperirea in 1958, pe coasta Ecuadorului a unor vase ceramice asemanatoare cu ale ainu. De ce nu, Carpato-Dunarenii, Arienii, Pelasgii, Ainu ori cum vreti sa-i numiti pe acesti stramosi, sa nu fie aceiasi sugerati de "Legenda Omului Alb", "Barbosul blond" care a sosit in Mexic si Peru cam in aceeasi perioada, cu 5000 de ani in urma... Aparent si Carpato-Dunarenii Ainu, atunci cind au invadat Japonia, au intilnit o populatie cunoscuta drept "Cultura Jomon", despre care marturiile sint sporadice si incomplete.

 Izgoniti de yayoi-ii veniti de prin Coreea in jurul anului 300 A.D., ainu au fost imprastiati, decimati, sau mai corect spus, "asimilati", japonezii aducindu-si cu mare dificultate aminte despre "acei oameni albi" pe care i-au gasit in insulele ocupate acum de ei. Aproximativ 14000 de ainu mai traiesc si in ziua de azi in mici satucuri de pe coastele insulei Hokkaido, dar "interesul stiintific" in ceea ce priveste originea acestora nu exista si se pare ca nu pasioneaza pe nimeni.

 Incepind din secolul 19 A.D., oamenii ainu au adoptat vestimentatia traditionala japoneza. Limba lor nu a fost studiata, fiind considerata de "cercetatorii" japonezi "de neclasificat". Sa speram ca intr-o buna zi, un "om", un urmas al acestor Carpato-Danubieni va avea situatia materiala si dorinta stiintifica sa cheltuiasca niste mii de dolari pentru a face acel test de arheologie moleculara -- PCR -- de confirmare a amprentei genetice ("genetic blueprint") a acestora. Daca astazi masina de PCR costa citeva mii de dolari si are marimea unui cuptor cu microunde, se preconizeaza ca in viitorul apropiat marimea unui asemenea aparat sa nu o depaseasca pe cea a unui palmtop computer (computer ce poate fi tinut in palma). Acest lucru ar permite transportarea sa la locurile de cercetare, informatiile culese putind fi apoi analizate cu ajutorul computerelor specializate ce compara datele introduse cu mii de alte aprente genetice mitocondriale specifice diferitelor rase si civilizatii. Va spun toate acestea pentru a va intredeschide o usa spre viitorul apropiat al arheologiei moderne.

 Asa ca, oamenilor ainu Carpato-Dunareni, mai aveti de asteptat... daca nu veti disparea, pina cind cineva va fi interesat de civilizatia voastra, a noastra!

(Dr. Napoleon Savescu)