IN MOMENTUL DE FATA CIND TOATE POPOARELE MODERNE ISI CAUTA CU STRASNICIE "ACTE DE IDENTITATE ISTORICA", AR FI O CRIMA DIN PARTEA NOASTRA, A ROMANILOR, SA FIM NEPASATORI LA CEEA CE NE APARTINE.

 Daca am auzit de Burebista, Deceneu si Decebal ca despre cei ce au contribuit la formarea si mentinerea regatului Dac, iar despre Traian ca cel care a cautat sa distruga civilizatia daca cucerind 14% din teritoriile ei, furindu-le tezaurul si transportindu-l la Roma unde a fost topit (parte din monedele turnate din el fiind date cadou celor ce au luat parte la jefuirea, asa-zisa "cucerire" a Daciei), sa vedem ce s-a mai intimplat cu marele neam al tracilor (pelasgilor).

 In jurul anului 300 dupa Christos, marele neam al tracilor avind nucleul dacic ca element conducator, ajunge din nou in fruntea tuturor neamurilor europene si... ale lumii. Imparatul Galenius cel Batrin, fiul Romulei (femeie daca din cetatea Recidava), pe numele lui adevarat Vacarul Armentarius, dupa ce primeste de la Senatul roman titlul de imparat roman, se declara dusmanul numelui de roman considerindu-l imporopriu si schimbind numele din Imperiul Roman in acela de Imperiu Dacic (Fontes II, 6-7). Majoritatea populatiei acestui imperiu fiind formata din daci-traci, cum de altfel si armata.

 Limba dacica este cunoscuta in istorie sub numele de "latina vulgara", fiind de fapt limba imperiului. Scriitorul roman Lactantius in "Romanos Dominarentur" (Fontes II, 6-7) se plinge ca dacii Nord-Dunareni au ajuns stapinii romanilor, iar toata suita lui Galerius cel Batrin provenea din dacii de la Nordul Dunarii.

 Astfel ca DIN CUCERITI, DACII AU DEVENIT CUCERITORI, SCHIMBIND NUMELE IMPERIULUI ROMAN IN IMPERIUL DACIC, aceasta fiind concluzia celui mai mare dusman al dacilor de atunci, Lactantius in 325 AC.

 Galerius cel Tinar, fiu al sorei lui Galenius cel Batrin, a fost numit inainte de a ajunge imparat, cu numele dacic cel adevarat, Dara (Petru Maior, "Istoria", pagina 294). Acesti doi mari conducatori ai Imperiului Dacic, ridica de la Salonic un Arc de Triumf in cinstea apogeului ascensiunii dacice.

 Tot noua dacilor, ne datoreaza crestinii libertatea cultului lor. Galerius cel Tinar, imparatul Daciei in anul 311 AC, elibereaza o lege de toleranta prin care se acorda credinciosilor crestini libertatea cultului, cu conditia sa se roage lui Dumnezeu pentru el si pentru stat ("Istoria Bisericilor Universale", I, 79). Dupa profesorul D. Balasa, in timpul celor doi imparati Galerius, statul imperial al Daciei se reorganizeaza in provincii conduse de un voievod ("voievod" fiind un cuvint dac cu sens de luptator, razboinic, el corespunzind cuvintului slav "cneaz"). El s-a pastrat de-a lungul secolelor nu numai in istoria noastra, dar si prin locurile unde am fost si mai sintem... ca de exemplu, tinutul Voievodinei din Yugoslavia.

 Tot D. Balasa, in "De la regina Hestia la imparatii Daciei" mentioneaza ca intre daco-romani, cel dintii voievod, necunoscut pina in prezent, a fost Vlahernus (nume provenind de la cuvintul Vlah, cum de altfel inca ii numesc pe macedoneni, grecii...) Ca si cum doi imparati daci in fruntea imperiului nu ar fi fost de ajuns, lui Galenius cel Tinar ii urmeaza la conducerea Imperiului Dac, un altul nascut la Nis... Constantin Cel Mare, cel ce ridica Arcul de Triumf de la Roma, pe care apar o parte din figurile comandantilor daci. Tot el reconstruieste podul de piatra de peste Dunare (construit de strabunul sau Burebista si nu de... Traian), adaugindu-I un castru cu patru turnuri si un edificiu cu numeroase incaperi. De ce oare cineva ar fi avut interesul sa cheltuiasca sume mari de bani, atunci in antichitate, ca sa reconstruiasca un pod acolo, departe peste Dunare, cind "ROMANII SE RETRASESERA DEJA... IAR LOCURILE ERAU PUSTII..." cum le place unor istorici vecini sa sustina?...