Practicat la 24 iunie, in preajma solstitiului de vara, Dragaica este un ritual ce vizeaza prosperitatea si protectia culturilor cerealiere.

Dintr-un grup de 5-7 fete una era aleasa, dupa diferite criterii, Dragaica. Ea este impodobita cu spice de griu, in timp ce fetele celelalte se imbraca in alb, poarta un val pe fata in care sint prinse flori de dragaica/sinziene, iar in mina tin o coasa.  Odata constituit, alaiul Dragaicei porneste prin sat si pe ogoare.  La popasuri, in special la rascruci, fetele se aseaza in cerc, cintind si executind un dans saltat ale carui miscari deseneaza o cruce.

Un element important al dansului Dragaicelor este mimarea unei lupte cu coasele, ceea ce se intimpla mai cu seama la intilnirea a doua cete.  Dupa joc, fetele primesc daruri de la proprietarul pentru ale carui holde isi oferisera dansul si cintecul.

Raspindit in sudul si estul Romaniei, obiceiul se mai practica, sporadic, si astazi.

Oamenii din sate spun ca "Dragaica" este o sarbatoare "rea", deoarece daca nu este tinuta oamenii pot avea parte de multe nenorociri: de exemplu, cel care ignora sarbatoarea si incepe sa spele sau sa coasa poate muri incat ori fulgerat.

Tot batrinii cred ca fetele care vor sa se marite repede trebuie sa rostogoleasca goale in iarba si sa se spele cu roua dimineata devreme, iar femeile maritate pot practica si ele acest ritual daca vor sa fie iubite tot anul de barbat si sa aiba copii frumosi si sanatosi.

Dragaiga  este un nume special dat in mitologia romaneasca unei categorii de Iele care, potrivit superstitiei folclorice, se razbuna pe oameni oparindu-i cu apa clocotita. In ziua de Dragaica, sarbatoare populara, consacrata coacerii grinelor (coincide cu ziua Sf. Ioan Botezatorul, in 24 iunie) se crede ca se pot aduna cu succes buruienile de leac din paduri. Dimitrie Cantemir identifica, in Descriptio Moldaviae, personajul Dragaica cu zeita agrara romana Ceres: "Dragaica pare ca arata numele zeitei Ceres. Intr-adevar, in anotimpul cind grinele incep sa se coaca, se aduna toate fetele din satele vecine si aleg pe cea mai frumoasa si mai chipesa dintre ele, dindu-i numele de Dragaica. Pe aceasta, incoronindu-o cu o cununa de spice, impodobindu-o cu mai multe marame brodate cu maiestrie si atirnindu-i de miini cheile hambarelor, o insotesc cu mare alai pe ogoare. Impodobita astfel, intinzind miinile si punind maramele in bataia vintului, incit pare ca zboara, Dragaica se intoarce de la cimp acasa, strabatind cu cintece si dansuri toate satele prin care trecuse cu alaiul, inconjurata de toate celelalte fete care o numesc deseori, in cintece deosebit de frumoase, sora si stapina lor. Fetele de la tara ale moldovenilor sint foarte dornice de asemenea cinste, desi o traditie neintrerupta spune ca aceea care a jucat rolul de Dragaica nu se marita trei ani".

Uneori Dragaicele sint confundate cu Sinzienele.