Caloianul este un ritual de invocare a ploii, practicat in vreme de seceta sau in zilele de dupa Paste.

Participantii, fete tinere impreuna cu o femeie virstnica, confectioneaza o papusa antropomorfa din lut pe care o imbraca si o impodobesc cu coji de oua rosii (pastrate de la Paste). Asezat intr-un sicrias de lemn, Caloianului (acesta este numele papusii) i se simuleaza un cortegiu funerar si o inmormintare.

Purtindu-l spre locul de ingropare, fetele il pling/bocesc si interpreteaza un cintec ritual prin care Caloianul este trimis in cer pentru a cere pornirea apelor, sau, in unele variante, el insusi este investit cu capacitatea de a porni ploile.

Asezat in pamint, in afara satului, intr-un loc numai de ele cunoscut, Caloianul ramine in pamint doua-trei zile. Pe urma este dezgropat, purtat de acelasi cortegiu, cu acelasi cintec, si este dus la o apa curgatoare sau o fintina unde, fie se da drumul sicriului pe apa, fie Caloianul este rupt in bucati si aruncat in apa. 

Ultima etapa a obiceiului consta in adunarea tuturor participantelor la o casa unde petrec cu mincare si bautura, uneori cu muzicanti, ospat numit "pomana caloienilor".

Atestat la aromini, bulgari, rusi, greci, pe teritoriul Romaniei, Caloianul se practica in S-E tarii, pe alocuri si in prezent.

In Transilvania, in timp de seceta, se arunca o papusa de lut in apa, dar fara nici o alta secventa ceremoniala sau cintec ritual.