Semintia "cea mai numeroasa"

  În spatiul tracic al mileniului al II-lea î. e. n., rezultatele sapaturilor arheologice atesta ocivilizatie agro-pastorala în permanent contact culumea helladica si miceniana, o societate sedentara, pasnica, divizând soarele care da viata rodului, dezvoltând diferite tehnici mestesugaresti pe care, de la agricultorii si pastorii traci, taranii agricultori si pastori romani aveau sa le treaca peste hotarele timpului pâna în zilele noastre, practicând în forme specifice autohtone torsul si tesutul, pielaritul si cojocaritul, prelucrarea lemnului, pietrei, metalelor, arta îmblânzirii fortei apei în folosul omului etc.

Numeroase, cu o aristocratie puternica, a carei mândrie razboinica si vitejie transpar din poemele homerice, comunitatile epocii "bronzului tracic" secaracterizeaza arheologic prin asezari cu inventar bogat în unelte, cuptoare de topit metale, podoabe, ceramica si arme, îndeosebi arme de bronz, care încep sa prevaleze prastiilor, sulitelor, maciucilorde lemn si topoarelor de piatra: lanci, spade (unelte importate din lumea miceniana), buzdugane, topoare cu gaura de înmanusare transversala (cu discspre sfârsitul epocii) sau plate, "cu aripioare", cugaura de înmanusare longitudinala (celt), arcuri cu sageti, alaturi de un echipament defensiv specific, din placi de bronz (aparatori de brat, coifuri, armuri). Descoperirea unor resturi fosile si piese de harnasament sau a unor care de lupta, atesta adoptarea de catre razboinicii traci a calului, animal care, pâna târziu în evul mediu românesc, avea sa confere ostirilor acestui pamânt o mobilitate, capacitate de manevra si putere de izbire uimitoare, modelând tactica si principiile specifice ale apararii strategice.

Bogate, asezarile tracilor au cautat adapostul apelor si pantelor abrupte sau al zonelor mlastinoase ca la Bogdanesti, Valea Seaca, Mândrisca, Racaciuni (jud. Bacau), Repedea (jud. Vrancea), comunitatile investind, în acelasi timp, un efort considerabil în lucrari de aparare. Reprezentative pentru o epoca în care fortificatiile se generalizeaza, sunt descoperirile de la Gornea, Stânca Liubcovei (jud. Caras-Severin), Crivat (jud. Calarasi), Scarisoara (jud. Giurgiu), Andrid, Carei, Pir (jud. Satu Mare), Girisul de Cris, Otomani, Vasad (jud. Bihor), Gilau (jud. Cluj) etc., atestând saparea unor santuri, adesea succesive, de dimensiuni impresionante (6-8 m adâncime, 20-30 mlatime) si ridicarea unor valuri de pamânt prevazute cu palisade, întarite uneori cu blocuri de piatra (Brad, jud. Bacau; Fitionesti, jud. Vrancea; SarataMonteoru, jud. Buzau).

Sporite, în conditiile în care spatiul carpato-balcano-pontic începe sa fie amenintat de valuri succesive de migratie din sprestepele nord-pontice, Marea Baltica sau occidentulEuropei, eforturile în vederea fortificarii asezarilor comunitatilor stabile trace, oglindesc siele, în chiar diversitatea de forme întâlnite pe teren, unitatea civilizatiei "bronzului tracic". Trecerea la Hallstatt, prima vârsta a fierului (cca. 1200/1150 - 600/450 î. e. n. ) nu a facut decât sa accentueze aceasta omogenizare culturala prin topirea, în primele secole ale mileniului I î. e. n., a tuturor particularitatilor regionale ale culturii bronzului într-o noua unitate, superioara – cultura hallstattiana "Basarabi" (sec. VIII-VI î. e. n. ). Aceleasi trasaturi fizice, aceeasi limba, acelasi port, acelasi mod de viata se întâlneau de la Dunarea mijlocie la varsarea Bugului în Marea Azov, din Carpatii Padurosi în Macedonia, Illiria si la Marea Egee, ba chiar si dincolo de Hellespont, la ramura dislocata în Asia Mica (Bithynia, Misia, Frigia, Lydia, Troada, etc. ). "Obiceiuri au cam aceleasi toti", observa Herodot, la aceasta semintie considerata "cea mai numeroasa" dupa aceea "a inzilor" si care, sub o conducere unitara, ar fi fost "de neînfrânt si cu mult mai puternici decât toate semintiile pamântului". Despre vitejia lor, mândria si priceperea militara a conducatorilor lor- elogiati în poemele homerice pentru faptele savârsite în razboiul troian - circulau legende, însusi Ulysses ajungând, potrivit Iliadei, sa-I invidieze pe regii traci pentru bogatia echipamentului si pentru caii lor "frumosi cum nu aumai vazut vreodata".