Home
Dacii
Societatea
Armata
Regii dacilor
Cultura
Economia
Razboaiele daco-romane
Continuitatea
Cetatile dacilor
Dacii pe Internet
Links
Articole diverse
Diverse
Prelatinitatea

          Se impune cu prisosinta schimbarea unor paradigme preluate si acceptate de totii romanii, datorita neconcordantei lor cu realitatea obiectiva. Cu totii am invatat la scoala, iar copii nostrii o fac si acum, ca poporul roman este rezultatul "contopirii dacilor cu romanii", iar limba romana este o limba ce a derivat latina vulgara (latina vulgaris) in urma cuceririi romane a Daciei, Devenite ca leit motiv al istoriei noastre predate in scoli si licee, aceste doua "invataminte adanci" socheaza, la o analiza mai atenta, prin lipsa lor de realism istoric. Dar sa analizam aceste aspecte, insistand in special pe cel legat de limba romana

          In primul rand trebuie sa analizam momentul cuceririi Daciei de catre Imperiul Roman (de fapt doar a 14% din teritoriu), in ansamblul istoriei acestuia si mai ales in analogie cu celelalte cuceriri romane. Tabelul urmator indica provinciile cucerite de romani, anul cuceririi, anul evacuarii si anii de stapanire romana in respectiva regiune.

Provincia

Anul cuceririi

Anul retragerii

Anii de stapanire

Ilirya & Dalmatia

168 i.e.n

476 e.n

644

Epirus & Achaea

168 i.e.n.

395 e.n.

563

Macedonia

146 i.e.n.

395 e.n.

541

Thracia

46 i.e.n.

395 e.n.

441

Moesia

44 i.e.n.

395 e.n.

439

Pannonia

10 i.e.n.

408 e.n.

418

Dacia

106 e.n.

271 e.n.

165 (!!!)

 

 

 

 

 

 

       Din cate se poate observa din tabelul de mai sus, Dacia a fost singura provincie din intreg Imperiul care a avut mai putin de 200 de ani de stapanire romana. In Britannia romanii au stat 500 de ani, iar englezii nu sunt deloc latini. Pamanturile Transilvaniei au fost sub ocupatie maghiara mai bine de 1000 de ani, si totusi romanii ardeleni nu si-au uitat limba si obiceiurile si nici n-au invatat maghiara in proportie de masa. La toate aceste se adauga faptul ca romanii nici nu visau sa dispuna de mijloacele si metodele Imperiului Austro-Ungar (religie, accesul la functiile administrative ingradit pentru cetatenii de etnie romana, ceea ce i-ar fi "cointeresat" pe unii sa renunte la limba, nume, obiceiuri si religie). De asemenea, romanii, turcii, bulgarii nu au reusit sa schimbe nici limba macedonenilor, aromanilor, cuto-vlahilor de la sud de Dunare, care sunt intelesi doar de romani. De asemenea, in Malta, stapanirea romana a fost de peste 800 de ani, iar maltezii nici acum nu vorbesc o limba de origine latina. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca italiana (deci la ei acasa!) este alaturi de franceza, limba "de origine latina" care se a seamana cel mai putin cu LATINA! Toate aceste ne demonstreaza ca istoria mai trebuie studiata, iar paradigmele acceptate candva in istoria noastra tumultoasa (oarecum explicabil in acele momente) trebuie indepartate pentru instaurarea adevarului istoric pe baze pur stiintifice si nu din dorinta de afirmare sau dominare asupra altor popoare.

      Dar sa continuam! Se pune totusi intrebarea, de ce limba noastra romana se aseamana atat de bine cu latina. De ce 70% din masa vocabularului (totalitatea cuvintelor uzuale folosite si cunoscute de toti vorbitorii unei limbi) "provine" din latina? Unul din marii nostri istorici, Nicolae Densusianu, ne ofera un posibil raspuns, in lucrarea sa "Dacia preistorica": "latina vulgara" pomenita de istorici, era limba marelui neam al tracilor, iar latina era o "traca literara". De asemenea, el ne spune, dupa cum de altfel se vade si in reprezentarea soliei dacilor de pe Columna lui Traian, ca "romanii la Sarmizegetusa n-au avut nevoie de talmaci" (Nicolae Densusianu - Dacia preistorica, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1989)

      Cum se poate explica altfel faptul ca dispunand de mijloace reduse de comunicare, neexistand un invatamant de masa, taranii acestor locuri (vechii daci) au reusit sa invete limba latina atat de bine, creand o limba unitara pe un teritoriu atat de vast, limba pe care istoria nu a creat-o nici macar in Italia unde si in zilele noastre dialectele din nord (Toscan si Lombard) si cele din sud (Calabrian si Sardinian) fac oamenii sa nu se inteleaga intre ei. Acelasi fenomen il intalnim si in Franta unde un provensal nu se intelege cu un normand, vorbind limbi atat de diferite. O multitudine de dialecte exista si in tara noastra, dar diferentele dintre acestea nu sunt o piedica in fata comunicarii dintre oameni. Un maramuresean si un oltean se inteleg fara probleme, iar exemplele ar putea continua la infinit, pentru ca situatia din Romania este unica aproape in Europa, unde oamenii sunt capabili sa comunice intre ei prin limba insusita de mic copil acasa, si nu doar prin limba literara studiata in scoli, asa cum se intampla in Franta, Italia, Anglia, etc. Si atunci cum se poate sa credem ca, vechii tarani daci au invatat atat de bine limba latina de la soldatii din legiunile romane, recrutati din toate provinciile imperiului, si care - culmea! - nu stiau nici ei prea bine latina? Daca privim o harta, vom vedea ca sub stapanirea romana a intrat aproximativ 14% din teritoriul vechii Dacii. Presupunand prin absurd ca romanii ar fi infaptuit in Dacia Felix o opera extraordinara de romanizare, reusind sa impuna limba latina unei intregi populatii dace, in doar 165 de ani); ce i-a facut totusi pe restul dacilor liberi (carpii, costobocii, dacii mari, etc) sa se "romanizeze" de buna voie, in exact aceeasi perioada??? Pentru ca limba romana este o limba unitara, vorbita pe intreg teritoriul Romaniei Mari si nu doar in regiunile stapanite odinioara de romani. Adeptii teoriei romanizarii poporului dac, vin cu argumentul urmator: intotdeauna la ciocnirea a doua civilizatii, civilizatia mai slaba (in speta cea a dacilor) este influentata si "subjugata" de cea mai puternica (in acest caz cea romana). Dar aceasta teorie se datoreaza in principal necunoasterii adevaratei civilizatii a dacilor, a realizarilor lor exceptionale in domeniile artei, stiintei… si chiar teoriei socio-politice (un lucru mai putin cunoscut este acela ca dacii nu cunosteau sclavagismul in societatea lor). In acest site, s-a incercat, printre altele, tocmai subinarea acestei teorii a romanizarii poporului dac prin revelarea elementelor principale ale civilizatiei stramosilor nostrii.

      Revenind la problema noastra, convingerea specialistilor istorici care au avut curajul sa iasa din sabloanele impuse, a fost aceea ca dacii, getii, apartinand marelui neam al tracilor erau urmasii aryenilor, acei proto-europeni, din care s-au desprins toate popoarele indo-europene. Singura explicatie logica este aceea ca mai bine de jumatate din lexicul de baza al limbii romane provine direct din vechea limba a pelasgilor, a acelor proto-europeni de care am vorbit. Latinii nu au fost si ei decat un neam din arborele traci. Acest lucru o spun poetii si istoricii romani. Vergilius (70 - 19 i.d.H.), in a sa epopee "Eneida" imortalizeaza faptele eroului principal Eneea, trac de origine, supravietuitor al razboiului troian. Conform legendei, acesta a migrat in peninsula Italica, fiind considerat intemeietorul poporului roman.

      Marele neam al tracilor numara un numar impresionant de triburi. Dupa Mircea Eliade, numarul ramurilor giganticului arbore uman al Tracilor se ridica la cca. 200 ("Dictionar al religiilor", pag.265), iar prof. Dumitru Balasa a alcatuit un tabel al acestora, numarand nu mai putin de 150 de ramuri tracice ("Tara Soarelui" sau "Istoria daco-Romaniei", ed. Kogaion, 1997).Triburile esentiale fiind cele ale Dacilor, Getilor, Ramanilor (īntemeietorii Troiei), Bessilor (metalurgisti), Latinilor etc. Herodot (425 BC) considera: "Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, Tracii au multe nume, dupa regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleasi la toti" (Fontes, I, 65).( Dr. Napoleon Savescu, "NOI NU SUNTEM URMASII ROMEI", cap I subcap. 10, pag 85)

      In 1786 W. Jones a intuit si afirmat provenienta sanskritei, elinei si latinei dintr-o "limba matca". De atunci numerosi cercetatori s-au straduit sa reconstruiasca aceasta limba "matca", generānd doua teorii care sustin doua origini: limba indo-europeana, pe de o parte si limba aryana pe de alta parte ( localizata in Europa preistorica).

      Marja Gimbutas ( http://www.webcom.com/gimbutas/welcome.html ), renumita profesoara la Universitatea din Los Angeles, California, spune: " Romānia este vatra a ceea ce numim "vechea Europa", o entitate culturala cuprinsa īntre 6500-3500 ī.d.H., axata pe o societate matriarhala, teocratica , pasnica, iubitoare si creatoare de arta, care a precedat societatile indo-europene patriarhale, de luptatori, din epocile Bronzului si Fierului. A devenit de asemenea evident ca aceasta straveche civilizatie Europeana precede cu cāteva milenii pe cea Sumeriana, facānd imposibila ipoteza conform carea civilizatia razboinica si violenta a sumerienilor ar fi fost cea mai timpurie de pe glob" (Dr. Napoleon Savescu, "NOI NU SUNTEM URMASII ROMEI ", cap I subcap. 2, pag.26).

      Conform unui studiu publicat de curand, privind evolutia speciei umane, in functie de vechimea cromozomiala, s-a ajuns la concluzia ca "prima femeie" a aparut īn sud-estul Africii. Urmatorul pas urias a fost īn nordul Egiptului, iar de aici spre Peninsula Balcanica si spatiul Carpato-Danubian (Dr. Napoleon Savescu, "ORIGINEA RASEI UMANE: CEI ZECE ADAMI SI CELE OPTSPREZECE EVE").

      Profesorii Leon E. Stover si Bruce Kraig īn cartea " The Indo-european heritage", aparuta la Nelson-Hall Inc.,Publishers, 325 West Jackson Boulevard, Chicago, Illinois 60606, vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europa, a mileniului 5 ī.d.H., care-si avea locul īn centrul Romāniei de azi. Studiile de arheologie moderna a Universitatilor americane ne īndreptatesc sa ne situam pe primul plan īn Europa ca vechime. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie folosind PCR (polimerase chain reaction ), pot determina originea materna a unor mumii vechi de sute si mii de ani. Astfel, de la Nicholas Wade, "Science Time", New York Time, din 2 mai 2000, aflam ca oamenii de stiinta, studiind ADN-ul matern, mostenit din generatie īn generatie, au putut urmari traseul cromozomial al speciei umane, mergānd pana la originea ei, ajungānd, pur si simplu, la acea pereche primordiala, la "Adam" si "Eva".

      Americanii īsi redescopera istoria, studiile recente cromozomiale aratānd migratia omului preistoric spre America, nu din Africa, ci din Asia. Dr. Wallace descopera ca aproape toti indienii americani au o mitocondrie care apartine ramurilor, pe care el le numeste: A, B, C si D. Aceasta migrare s-a produs din Asia acum 35.000 de ani, cu o singura exceptie, a unei "Eve" (ramura feminina X) venita din Europa, de undeva din nordul spatiului Carpato-Dunarean. (Dr. Napoleon Savescu, "ORIGINEA RASEI UMANE: CEI ZECE ADAMI SI CELE OPTSPREZECE EVE").

      Iata ce spune dl. N. Savescu in "Noi nu suntem urmasii Romei" la pag.113:

"Īn anul 2000 B.C. triburi de origine europeana, autonumindu-se Arieni (īn sanscrita Arya=nobil), invadeaza partea nord vestica a Indiei. Originea acestor triburi europene este īnca discutata: unii īi considera de origine greaca, germana, celta, dar cei mai multi cred ca erau de origine "latina"- datorita īnrudirii multor cuvinte sanskrite cu cele "latine".       << Cercetari fara repros au stabilit, dupa īndelungate cautari, ca singurul SPATIU care raspunde conditiilor din vechea literatura vedica, este cel Carpatic, īn care īnvatatii de la Universitatea din Cambridge plaseaza sub titulatura "Ancient India" faza primara a Culturii Vedice. (E.J.Rapson "The Cambridge History of India -pag. 65 - 76). Īn 1993 la editura Barnes & Noble Books apare lucrarea lui V.Gordon Childe "The History of Civilization - The ARYANS". Autorul expune īn aceasta carte la pagina 176-177 o harta a distributiei Aryenilor īn timpul primei lor aparitii din care reiese clar amplasarea acestora īn spatiul Carpato- Dunarean, īntre Carpati si Nistru precum si īntre Carpati si Peninsula Balcanica. Acesti invadatori arieni aveau o organizare tribala, avānd īn fruntea fiecarui trib un Rege - Rajah a carui functie era ereditara.

      Viata de familie era dominata de: TATA (Pitar īn sanskrita - nu va suna acest cuvant familiar? ... cel care aduce "PITA" īn casa) care in germana este VATER, iar īn latina PATER. MAMA (MATAR īn sanskrita, MUTTER īn germana, MATER īn latina si MITIR īn greaca) se bucura de o oarecare libertate, avānd autoritate asupra copiilor si servitorilor.

      Aceasta populatie Aryana - alba, se suprapune populatiei locale negroide, fara īnsa a se amesteca cu aceasta, divizānd societatea indiana-hindusa in 4 clase sociale numite CASTE:

           1.Casta Preotilor - Brahmanii, Aryenii

           2.Casta Domnitorilor si Razboinicilor - Ksatriya

           3.Casta Negustorilor si taranilor - Vaisyas

           4.Casta Servitorilor - Sudras care "asudau" muncind pentru primii.

      Casta cea mai importanta era cea a Brahmanilor, a celor "nascuti de doua ori", a doua nastere fiind considerata initierea īn stiinta Arienilor, īn stiinta Vedica. Literatura sacra se īmparte īn doua mari grupuri:

           1) auzita, stiuta - shruti (se pronunta "asruti" - traducerea fonetica este foarte asemanatoare: "stiuti"..."sruti".)

           2) scrisa - smrti - īn sanskrita.

      Textele din literatura "Shruti" se bucura de cea mai mare autoritate, ele fiind considerate ca transmise oamenilor de catre ZEI. Din aceasta grupare fac parte: RIG VEDA, SAMA VEDA, ATHARUA VEDA, BRAHMANAS, ARANYAKAS si UPANISADELE. Cuvantul "vede" or "vid" īn sanskrita , īnseamna "a cunoaste", "a vedea" (cu ce limba din lume seamana... va las pe dumneavoastra, romānilor sa descoperiti!). Primele 4 colectii contin imne dedicate unor zeitati, īn timp ce UPANISADELE, contin gāndiri speculative, filozofice, īn cautarea permanenta a realitatii absolute. Competitive cu scrierile oricarui mare filozof prezent contemporan, ele contin instructiuni rituale, ceremonii, reguli de comportament. Sunt īn numar de 108, dar mai cunoscute sunt numai 10 din ele. Spre curiozitatea dumneavoastra, sa vedem cum īncepe fiecare, chiar traduse īn engleza. O alegem pe prima (din cartea "the UppanisHads" ce se poate cumpara la Barnes & Noble Books):

                                              "OM (KATHA)...

                                              May Brahman protect us,

                                              May He guide us,

                                              "OM- PEACE, PEACE, PEACE..."

      Singurul cuvānt care nu a putut fi "tradus" din sanskrita īn engleza, a fost "OM" -cuvānt "de neanteles" īn "toata lumea"... Sa fie chiar asa?! Iar īn prefata lucrarii autorul ni-l explica: "OM" – symbol of Brahman or God - is to hindus Divine ... and has a solemn resonance, indefinitely prolonged." Cuvāntul OM simbolizeaza legatura dintre fiinta suprema si materie, este cuvāntul pronuntat īn templele hinduse cu respect, cei ce-l rostesc stānd īn picioare.

      Dar cuvāntul DEVA ori DAVA (zeu) nu cumva īl aveau si stramosii nostri? SUCIDAVA (orasul zeului SUCI)... MOLDAVA (tinutul zeului MOL). Cuvinte īnainte fara nici un īnteles, īncep sa-si capete o explicatie. Sa fie oare si alte cuvinte "asemanatoare"? Cuvāntul "IAMA", nu este cunoscut īn limba romāna curenta ... dar figureaza īntr-o expresie proverbiala, foarte frecventa: "a da iama-n vite (cu sensul de a raspāndi moarte-n vite) - "IAMA" este domnul si judecatorul mortilor īn religia vedica." Nu de mult, la Primul Congres International de Dacologie, Bucuresti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor īn istorie Augustin Deac vorbea despre Codex Rohonczy, o cronica daco-romaneasca, īnsumānd 448 pagini, scrisa īn limba romāna arhaica, "latina vulgara"cu alfabet geto-dac. Pe fiecare pagina se afla scrise circa 9-14 rānduri. Īn text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezinta diferite scene laice si religioase. Directia scrierii este de la dreapta la stānga si textul se citeste de jos īn sus. Descoperim ca īn bisericele vechi, daco-romānesti, cultul ortodox se exercita īn limba "latina vulgara", chiar pīna īn secolele XII-XIII, cānd s-a trecut la oficierea cultului īn limbile greaca si slavona. Codexul cuprinde mai multe texte, ca Juramāntul tinerilor vlahi, diferite discursuri rostite īn fata ostasilor vlahi īnaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o Cronica privind viata voievodului Vlad, care a condos Vlahia īntre anii 1046-1091, Imnul victoriei vlahilor, condusi de Vlad asupra pecenegilor, īnsotit de note muzicale etc.

      Atunci sa nu te revolti si sa te īntrebi : " de ce institute de specialitate ale Academiei Romāne au ramas pasive la descoperirea si descifrarea acestui document istoric, scris in limba daco-romāna, latina dunareana" īntr-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult īnaintea celui latin al romanilor?

      Faptul ca NOI suntem stramosii tuturor popoarelor latine si nici decum o ruda marginala, abia acceptata, ar trebui sa ne faca sa ne māndrim si nu sa cautam contra argumente. Istoricii si lingvistii nostrii ne spun: "Romanizarea Daciei nu a īnsemnat nimicirea localnicilor, ci asimilarea lor." Dimpotriva, noi am asimilat tot ce a trecut peste noi. Ovidiu, acest "paene poeta getes," īn una din ale sale "Epistoles ex Ponto" (IV, II, 21, 22) scrie: "Si quis in hac lipsum posuisset Homerum, esset, crede mihi, factus et ille Getes!" Sau īn traducerea libera a lui Camilar: "Homer, adus īn locu-mi, el, marele poet, / Cu timpul ca si mine ar fi ajuns un get." Crede mihi! zice Ovidiu, el care i-a cunoscut bine si care a si scris elegii īn limba lor, desi la īnceput nu-i placeau acesti "barbari pletosi." Sunt atātea dovezi, istorice, arheologice, si lingvistice, īncāt numai cine nu vrea nu le vede. >> (pagina lui Gerula: http://www.geocities.com/dacgerula/index.html - Limba romana, o limba prelatina)

      Iata ce spune dl. Mihai VINEREANU(City University, New York), īn articolul "CU SERIOZITATE DESPRE ORIGINEA LIMBII ROMĀNE" publicat pe internet pe serverul "Institutului de civilizatie dacica" din R. Moldova la adresa: http://www.iatp.md/dava/Vinereanu/vinereanu.html

      "O analiza atenta a limbii Romāne indica īnca de la īnceput o serie de neclaritati. Īn lexicul nostru se constata ca exista multe etimologii necunoscute sau trimise la diferite surse. Acest fapt denota multa usurinta si graba īn stabilirea etimologiei unui cuvānt. Lingvistica comparativ-istorica s-a facut la noi īn mod destul de superficial. Etimologiile s-au stabilit pe baza unor asemanari fara sa se tina cont deloc sau aproape deloc de principiile de evolutie fonologica specifice limbii Romāne. Astfel s-a ajuns ca o multime de cuvinte care au fost īmprumutate de limbile īnvecinate din romāna sa fie considerate īmprumuturi ale romānei din aceste limbi. Cercetarea atenta a mai multor limbi Indo-Europene antice si moderne precum Sanskrita, Hitita, Lituaniana, Letona si mai ales Albaneza dezvaluie cercetatorului multe surprize."

      Limbile indo-europene se īmpart īn doua grupuri numite conventional kentum si satem (dupa forma substantivului "SUTA" – ex. In fr. Cent => franceza este o limba kentum). Una din deosebirile caracteristice dintre ele consta īn faptul ca palatalelor din limbile de tip kentum le corespund, īn limbile satem spirante, aceasta īnseamna ca numeroase elemente lexicale care contin consoanele k si g(h) īn limbile din primul grup cuprind consoanele s si z īn limbile din al doilea grup. Exemplu s-a dat cuvāntul 100 (suta) : kentum īn latina (se scria centum) si satem īn persana veche. Din grupul kentum faceau parte limbi ca latina, greaca, celta, vechea germana, etc., iar din grupul satem sanskrita, scita, persana, idiomurile balto-slave si altele. S-a putut stabili ca limba traco-dacica face parte din grupul satem , fiind īnrudita cu sanskrita, cu cele balto-slavice, dar mai ales cu ilira vorbita īn partea de apus a Peninsulei Balcanice si īn tinuturile Calabriei si Apuliei din Italia sud-estica. Foarte multe cuvinte romānesti se aseamana mai mult cu sanskrita decāt cu latina, sau altele catalogate de DEX ca īmprumutate din slavona, bulgara, sau etimologie necunoscuta, le gasim īn sanskrita. (vezi tebelul de mai jos).

Romana

Sanskrita

Latina

Alte limbi

Boier

Bharu

   

Apa

Apa

Aqua

Wasser (germ.); l'eau (fr.)

Soare

Surya

Sol-is

Son (engl.); Sonne (germ.)

Ol, oala

Ola

   

Sarpe

Sarpa

 

Serpent (fr.); Schlange (germ.)

Ba

Ba

   

Vaca

Vaca

Vacca

Caw (engl.)

A crea, creier

Kri

Creare, Cerebrum

to create (engl.)

a citi

Cit, citta

 

Read (engl.); lessen (germ.)

a adapa

Padapa

Adaquare

 

Acu, acum, acuma

aēēa

Eccum

now (eng.); jetzt (germ.)

Vaduva

Vidhava

Viduus

Wittwe, Wittuwa (germ. veche)

carpator

Karpath

Coopera-torim

 

Cas

Ksu

Casseus

 

Sase

Sas

sex

six (engl.); sechs (germ.)

Sapte

Sapta

Septem

seven (engl.); sieben (germ.)

Stapan

Stapana

 

Master (engl.); Meister (germ.)

A aseza

Asidami

Assediare

 

Aripa

Antaripa

Alapa

Wing (engl.)

A avea

Av, avami

habere

have (engl.); haben (germ.)

Azi

Adya

Hac die

Today (engl.); heute (germ.)

Asta

Asta

Ecce istu, ecce ista

 

Buza                     

Guda

   

Cānepa

Kanapa

Kanabis (din gr.)

 

caramida

Krmidza

 

Stein (germ.)

Cucuvea; cucumer (in Gorj)

Cuckve

   

a chema

Cyami

Clamare

 

Cirac

Kiraka

   

casa; casi (in Oltenia)

Ksha, kasha, kashaya,kshi

 

home (engl.)

Colac

Kolaka

 

Kolaci (slav.)

Dumbrava         

Dumbraba

   

Degeaba

Dudaba

 

Caba (turca)

Gramada

Grama, da (sufix de                                    multime); Granata (reunion de villages)

 

Gramada (slav.) Gramada (bulg.) Gramada (magh.)

Gata

Gata

 

Gat (albaneza)

Otāra (oleaca)     

Acira

   

Ocara

Apakara (offense,                                     inimitié)

   

Pānza

Padda (bande d'ettofe)

   

Patuiag

Padaeuka, Pada-eka

   

Poteca

Pathaka

 

Pateka (bulg.); path (engl.); Phad (germ.)

Pāndar

Pindara (gardian de                                     buffles)

 

Pondari (slav.)

Paradit

Paladina (affligé)

 

Pharado (tiganeste)

Pita

Pita

Panis

Pita (srb., ungh.); pite(alb.) pyta (neo. gr.); pittakion (gr. veche); pito (macedo-romana)

Soarta

Swarta (w=u)

Sors, sortis

 

Rege

Rajah (j=gi)

rex

 

A se prasi

Prasuye, prasuta

   

Iata

Yatha

 

Eto (bulg.)

Povata

Pavaēa

 

Powodka (conducator)                                                                          (pol.)