Latinismul acestui popor începe din perioada ªcolii Ardelene si continuã într-un mod surprinzãtor pînã în zilele noastre. Deºi exista dovezi copleºitoare care ne fac sã punem la îndoialã originea latinã a acestui popor, se perpetueazã ºi în zilele noastre o tezã care este, în lumina noilor descoperiri ºi interpretãri ilogicã ºi lipsitã de bun simþ. Intelectualii din ºcoala ardeleanã sunt cei care au pus în circulaþie aceasta idee ( originea latinã a poporului nostru ), care, au avut o intenþie lãudabilã în fond, prin susþinerea latinitãtaþii acestui popor. Un motiv politic pur. Stãpînirea maghiarã din acele vremuri, susþinea cã ea este promotoarea civilizaþiei vestice ( de origine latinã ), civilizaþie superioarã, iar ei sînt datori sã scoatã popoarele pe care le stapîneau la "lumina" civilizaþiei. Sub acest pretext, maghiarii au subjugat si exploatat popoarele din centrul Europei. Intelectualii ªcolii Ardelene cãutã sã combatã aceasta teorie. Ei se folosesc de cucerirea Daciei de cãtre romani pentru a încerca sã provoace o disputã ideologicã pe aceastã temã. Aceºtia exagereazã în mod evident si deliberat contribuþia romanilor la formarea poporului român. S-a ajuns pînã acolo încît au pretins cã noi sîntem un popor latin. Este binecunoscut faptul ca s-a încercat o latinizare forþatã a limbii ( care a eºuat din fericire ) doar pentru a dovedi acest lucru.  Ei  afirmau cã poporul român nu are nevoie de civilizarea de cãtre aºa-ziºii reprezentanþii ai civilizaþiei latine în aceastã zonã. Ideea susþinutã: acest popor este urmaºul poporului roman în aceastã zonã ºi nu este nevoie ca cineva sã ne civilizeze. Poporul român s-a nãscut civilizat, s-a nãscut latin. Puteau sa combatã în acest fel pe plan ideologic stapînirea maghiarã din aceste vremuri.

          Este vorba în fond de o eternã încercare a acestui popor de a se justifica în faþa altor popoare, de a se situa deasupra altora prin provenienþa dintr-o viþã nobilã. Este veºnicã problema apartenenþei poporului român la popoarelor Europene vestice ( "civilizate" ) sau estice. ªi dacã poporul român nu aparþine prin manifestãrile sale popoarelor apusene, trebuie sã aparþinã totuºi acestui tip indiferent de adevãr. Cucerirea Daciei de cãtre romani a fãcut ca aceste persoane sã aibã un anumit punct de sprijin. Tot aºa se susþine ºi astãzi originea latinã ( "de sînge albastru" ) a poporului nostru, origine insuficient documentatã, forþatã în mod evident ºi are supusã la analize aprofundate începe sã îºi arate multiplele puncte slabe. În fond, slãbiciunile acestei teorii sînt mai multe decît argumentele care o susþin.

          În acest fel se explicã ºi succesul unor istorici strãini care pun la îndoialã continuitatea noastrã în aceste locuri. S-a ajuns la nivelul istoricilor strãini numai la o "înþelegere" de a nu rediscuta problema pînã la apariþia unor noi informaþii ºi nicidecum nu s-a hotãrît definitiv ºi irevocabil cã suntem ceea ce spun istoricii noºtri. ªi astfel, ajungem sã învãþãm la orele de istorie, despre daci ºi romani, despre ce frumos s-au înþeles ei ºi ce popor minunat a s-a nãscut din contopirea lor. Romanii s-au luptat cu dacii pe care i-au cucerit si apoi exploatat. Acesta este adevãrul. Cît de bine te înþelegi cu un asupritor? Cît de bine se înþelegeau romanii cu femeile dace, vedem pe Columnã: lupta îndîrjite alãturi de bãrbaþi împotriva asupritorilor sau chinuiesc soldaþii romani capturaþi. Istoria ne face sã credem cã în numai cîþiva ani au devenit soþiile iubitoare ale aceloraºi soldaþi. Dar mai bine sa vedem ce ne spune un ºef scoþian: „romanii cei lacomi îºi înrobesc supuºii, jefuiesc, ucid, siluiesc. Constrângerile sînt la ordinea zilei: serviciul militar, impozitele, tributul în naturã, corvezile. Cîmpurile, minele, porturile aparþin romanilor, în timp ce muncitorii agricoli, minerii ºi docherii sînt bãºtinaºi. Însãºi ideea de imperiu este o mare amãgire: Ei transformã totul în pustiu ºi numesc aceasta pace."

                Grupul Sarmizegetusa considerã cã istoria adevãratã a acestui popor trebuie sã fie cunoscutã de fiecare român. Elevul acestei þãri trebuie sã ºtie cine îi sînt strãbunii. Propunem o abordare a istoriei bazata pe documente, marturii ale acelor timpuri. Aceasta viziune asupra istoriei ar trebui complectatã cu ajutorul descoperirilor ºtiinþifice de ultima orã care ne pot ajuta sa ne înþelegem istoria. Ne referim aici la antropologie, lingvisticã comparatã, genetica... Toate acestea trebui e îmbinate  cu bunul simþ (logicã dacã doriþi ), pentru a nu ajunge la interpretãri ciudate aºa cum se întîmplã în zilele noastre.

                Cei care cunosc istoria reala a acestui pãmînt sînt priviþi cu circumspecþie de persoanele care nu ºtiu adevãrul ºi cred ceea ce au învãþat dupã preceptul crede ºi nu cerceta. Scopul grupului nostru este de a face cunoscutã istoria poporului nostru atît românilor cît ºi strãinilor dornici de a ne cunoaºte.

                Grupul Sarmizegetusa a apãrut în 1999 ca urmare a contactelor de pe Internet a unor persoane pasionate de istoria strãmoºilor noºtri, dacii. Acesta s-a nãscut natural ºi a evoluat ajungînd la forma pe care o are astãzi. El activeazã în special pe Internet, care este ºi canalul de comunicare folosit cu preponderenþã de grup. Grupul cuprinde persoane din diferite medii sociale si de vîrste diferite, care au o pasiune ºi preocupare comunã: strãmoºii noºtri dacii. Aceasta "organizaþie" oferã un cadru unitar ºi organizat în care se pot schimba informaþii, idei si pãreri despre aceastã problemã. El susþine originea dacica, primordiala, a acestui popor.  Cu peste 170 de membrii la aceasta data ( 1 aprilie 2002 ), grupul are un site propriu pe care sînt publicate documente despre strãmoºii noºtri dacii. Site-ul este structurat pe mai multe pãrþi ºi cuprinde diverse informaþii istorice. Grupul are o componenta diversã, în el fiind prezenþi studenþi, profesori, informaticieni, medici, juriºti, jurnaliºti...  Grupuri zonale de membrii sînt rãspîndite în toate zonele þãrii, cele mai importante centre fiind la Bucureºti, Craiova, Timiºoara, Iaºi, Cluj, Braºov. În afara acestor oraºe, membrii gãsim în toata tara, de la Constanþa la Baia Mare, de la Curtea de Argeº la Chiºinãu . Membrii ai grupului se gãsesc si peste hotare in Moldova,Germania, Danemarca, Austria, Canada, Statele Unite. Membrii grupului din oraºe se întîlnesc, prezintã ºi analizeazã informaþiile obþinute din diferite surse, discuta problemele apãrute în grup.  Conducerea este asigurata de un consiliu de membri care are un rol consultativ. Decizia o finalã este luatã de liderul grupului: Burebista.  Grupul deþine o adresa comuna de e-mail prin care membrii comunica între ei. Un e-mail trimis de un membru pe adresa comunã este redistribuit tuturor persoanelor din grup. Pe aceasta cale se comunicã informaþi noi obþinute de membrii, se discuta probleme de istorie precum si alte probleme interne ale grupului.  Informaþiile se obþin din biblioteci, anticariate, studii ale unor profesori ºi ale unor colaboratori, muzee, Internet, congrese, contacte cu alte grupuri si organizaþii care au aceleaºi domeniu de activitate sau unul care ne este folositor ( de exemplu antropologia, lingvistica... ) In acest mod se pot afla informaþii deosebit de interesante care nu sînt accesibile în mod obiºnuit de publicul larg, fiind informaþii strict specializate. Pentru a adera la grup o persoana trebuie sã complecteze un formular de aderare de pe site-ul grupului. Formularul cuprinde mai multe  informaþii despre cel care doreºte sã devinã membru. Aici viitorul membru îºi va alege ºi o poreclã dacicã. Doi membrii nu pot sa deþinã aceiaºi porecla. Ea este necesarã datorita modului specific de comunicare între membrii grupului. Programul pentru Internet mIRC, prin care se comunicã în grup, impune existenþa unor porecle. S-a hotãrît, pentru a da originalitate grupului, sã fie folosite nume dacice sub forma unor porecle. Fiecare membru îºi alege la intrarea în grup un astfel de nume sau daca nu un nume care sa nu vina in contradicþie cu ideile susþinute de grup. Iatã si cîteva exemple: Abaris, Altamix, Adamclisi, Demian, Cotiso, Zoltes,Valah, Prislea, Ranestorum, Galer, Berasades, Daemon, Derzelas, Dracones, Incer, Solomonar. Grupul are ºi douã canale specializate de mIRC (#sarmizegetusa ºi #dacii ) unde se dezbat probleme de istorie. În orice perioadã a zilei, dar mai ales seara, dupã ora 10 seara se pot gãsi membrii pe canale care pot oferii informaþii despre strãmoºii noºtri sau despre grup. Este foarte posibil sã daþi peste una din dezbaterile istorice ce au loc pe aceste canale, îndeosebi dupã ora 22. Canalele au si un conducãtor (operatorul principal ) care are grijã ca cei  are nu sînt membrii ai grupului si intra pe #sarmizegetusa sau #dacii, sã aibã o conduitã în concordanþã cu tema canalului: Altamix. El pune ºi topicele pe canal, care nu sînt întotdeauna aceleaºi cu subiectele: "Nu toþi dacii au murit la Sarmizegetusa!", "Puterea lupului e in haita iar puterea haitei e in lup!", "Noi sintem D'aci!", "Vizitaþi www.sarmizegetusa.ro!" Topicele sînt mesajele cu care este întimpinatã persoana care intrã pe un canal de comunicaþie de pe mIRC (#sarmizegetusa, de exemplu ) Uneori topicele anunþã ºi unele din evenimente cadrul grupului

                În luna aprilie s-a lansat noul site al grupului la adresa www.sarmizegetusa.ro Acesta are doua parþi. Una dintre ele se va ocupa de viaþa grupului, iar alta, ºi cea mai voluminoasã va cuprinde o bazã de date despre strãmoºii noºtri. Baza de date este actualizatã sãptãmînal. Grupul doreºte ca acesta baza de date sã devinã ce-a mai mare de acest fel de pe Internet. Ea va cuprinde documente, cãrþi, fotografii, filme scurte, animaþii. Aceasta va avea în vedere istoria acestor pãmînturi, din cele mai vechi timpuri si pînã la constituirea statelor feudale româneºti.

                Revenind la punctul de vederea grupului despre istoria acestor locuri, noi considerãm cã dacii alcãtuiesc baza etnicã majoritarã a poporului român. Acest lucru este recunoscut oficial dar este spus cu o jumãtate de gurã. Este promovatã în mod deosebit originea latinã a acestui neam. Dar sa vedem cine ar fi putut face latinizarea ºi cu ce ne-am ales din aceasta "contopire" a popoarelor dac ºi roman. Coloniºtii oricît de numeroºi au fost, nu au putut schimba acest lucru. Ei au adus un aport de populaþie de aproximativ 3,2%  în aceste þinuturi. Comparînd cu structura populaþiei din zilele noaste, din punct de vedere al procentelor, putem spune ca erau ca numãr, aproximativ jumãtate din cel al maghiarilor ( 7,1 % )  ce trãiesc astãzi in România. Dacia Felix avea aproximativ 2.000.000 de locuitori plus 80.000 de coloniºti. Aceste date sînt valabile doar pentru Dacia ocupatã de romani, fãrã a mai lua în considerare teritoriul neocupat. Acest procent este prea neînsemnat pentru a schimba caracteristicile specifice ale poporului dac din orice punct de vedere.

                Legiunile aduse de romani erau formate din soldaþi de cele mai diferite origini, elementul latin pur fiind foarte mic. Unitatile armatei si administratia aveau doar comandanþii romani, vorbeau limba lor materna (deci nu latina ) ºi se închinau la zeitãþile proprii. Romanii nu ºi-au impus zeitãþile lor acestor populaþii, lucru absolut necesar în schimbarea caracteristicilor esenþiale a unei comunitãþi. În anul 204 e.n. contingentul maur a restaurat templul închinat unor zei mauri la Micia, lînga Deva. Dacã în centrul Daciei romane armata care era staþionatã nu era romanizatã … Ei îºi pãstrau armele ºi modul specific de luptã. Prin urmare nu ne putem aºtepta la o latinizare venitã din partea acestor legiuni.

                Imperiul roman insasi nu avea caracter romanizator,scopul lui fiind cu totul altul decit "civilizarea "lumii barbare. Sã nu uitam de faptul cã în timpul lui Hadrian a avut loc o mare retragere a detaºamentelor militare. Acest lucru s-a întîmplat la 118, la numai 12 de la cucerirea Daciei. În urma acestei retrageri au mai rãmas  cîteva unitati auxiliare ºi celebrele legiuni Gemina (constituita din traci ) si Macedonica (formata din spanioli, sirieni si alte neamuri). Nici din partea veteranilor nu ne putem aºtepta la „un ajutor" pentru latinizare. Pentru a se putea cãsãtorii cu o bãºtinaºã, orice nou venit trebuia mai întîi sã o cucereascã, lucru pe care nu putea sã îl facã dacã nu îi cunoºtea limba. Intrînd în familia fetei el trebuia sã ºtie limba dacã. Despre progeniturile unor astfel de familii, care NU au format poporul român, pentru cã erau prea puþine, ce putem spune? În orice familie care are un tata de o naþionalitate ºi o mamã de alta, copilul va învãþa limba mamei, în primul rînd, limba care îi va deveni, în mod normal, prima limbã, cea pe care o va cunoaºte mai bine,limba materna. ªi de ce sã nu fi învãþat copilul limba dacã, atîta timp cît în jurul lui se vorbea aceasta limbã? El ar trãi intr-o familie în care doar o singurã persoanã vorbeºte limba latinã iar toate celelalte limba dacã. Aceasta în cazul în care veteranul cunoºtea limba latinã, atît cît o cunoºtea…

                Din alt punct de vedere, ce femeie ar fi luat un soþ de 45-55 de ani. Care era speranþa de viaþã pentru ei? Cît mai trãiau aceste persoane? În general, istoria îi pomeneºte ca burlaci fãrã moºtenitori… Pe o piatra funerarã a unui veteran roman, descoperita la Caisei lînga Dej, este înfãþiºat acesta în "veºmînt autohton". Deci vedem o dacizare ºi nicidecum altceva. O altã categorie de persoane care se presupune cã au participat la romanizare sînt funcþionarii romani. Aceºtia aveau sarcina sã organizeze spolierea. Mormintele funcþionarilor ne demonstreazã cã aceºtia au adoptat îmbrãcãmintea dacã – cãmeºa ºi brãcinarii. Din modul de organizare specific statului roman nu a rãmas nimic. Dreptul roman care se foloseºte azi a fost introdus în epoca moderna dupã codificarea fãcuta de Napoleon. În þinuturile locuite de români s-a folosite acel "obicei al pãmîntului"  sau "drept valah" pînã prin secolele XVI – XVII.

               Continuînd în aceiaºi ordine, condiþiile climaterice din Dacia sînt diferite de cele din zona mediteraneeana ,de unde provin majoritatea colonistilor. Zona temperat-continentalã de la noi nu se comparã cu clima dulce din sud. În mod sigur noii veniti au adoptat portul dacic, altfel ar fi îngheþat de frig. Locuinþele romanilor, construite din piatrã sînt improprii condiþiilor climaterice de aici. Ele, ca si îmbrãcãmintea romanilor sînt adaptate climei calde mediteraneene, ºi sînt rãcoroase ºi nu acumuleazã cãldura. Dacii aveau case de lemn adaptate condiþiilor de aici. În fond þãranii români au construit case de lemn sau chirpici ºi nu de piatrã. Nici din aceastã zona a civilizaþiei romane nu s-a pãstrat nimic. Negustorii erau puþini comparativ cu restul populaþiei dace. Deducþia logica este cã ei ºtiau daca. Un negustor care nu ar fi ºtiut aceastã limbã ar fi avut un serios handicap ºi ar fi fost uºor ºi rapid eliminat de concurenta. E aproape sigur deci cã  aceºtia ºtiau daca. Aveau interesul de a o cunoaºte.

                Oraºele din Dacia au fost construite ºi susþinute material de cãtre romani. E ºi normal aîta timp cît aceºtia locuiau acolo. Erau centre de în care era prezentã administraþia romanã, precum ºi coloniºtii. Dupã plecarea acestora oraºele au decãzut apoi au disparut. Dacii aveau o civilizaþie sãteascã, precum þãranii noºtrii. Inscripþiile gãsite se referã în majoritate la problemele administrative. Unele din ele împodobesc mormintele unei parþi din aristocraþia localã, lucru foarte normal. Orice popor are colaboraþioniºtii sãi ºi acest lucru nu este ieºit din comun. Acestea nu au avut cum contribui la latinizarea dacilor, pentru cã majoritatea nu ºtiau sã citeascã. Odatã cu abandonarea Daciei de cãtre romani, armata, administraþia ºi majoritatea coloniºtilor au pãrasit zona. Imediat in Dacia a intrat un val de element etnic autohton neromanic sau mai bine zis neromanizat ,dacii liberi ! Se susþine cã romanii au avut multiple contacte cu dacii înainte de cucerirea romanã. Acest lucru este perfect adevarat. Un astfel de fapt nu constitue un lucru neobiºnuit. Romanii au avut contacte cu toate popoarele cucerite, înainte ca acest lucru sã se fi întîmplat: bascii, evreii, elenii, sirienii, maltezii, fenicienii, pe unii i-au stapinit secole dar nu i-au putut romaniza.

                O altã teorie absurdã este aceea a distrugerii totale a armatei dace de cãtre cea romanã. Dimpotrivã. Dupa un timp, de la cucerirea Daciei, a fost impus un tribut ( cens ) de cãtre Trãian dacilor "încapãþînaþi în rebeliune" ( "Daciis assidue rebbelantibus" ). Aceasta datoritã deselor rãscoale fãcute de aceºtia. Dupã cucerirea Daciei au avut loc în timpul domniei lui Traian 3 rãscoale, în 12 ani. În anul 117 e.n. Dacia este zguduitã de o puternicã rãscoalã a dacilor din provincie susþinuþi de dacii liberi. Rãscoala a fost domolitã doar dupã un an odatã cu deplasarea împãratului Hadrian în zona. Acesta a avut o asemenea amploare încît împãratul s-a abþinut cu greu sã nu pãrãseascã îndãrãtnica Dacie. Noþiunea de daci liberi exclude prin ea îsãºi ideea dispariþiei dacilor. Aceºtia au constituit un pericol permanent pentru administraþia romanã prin incursiunile pe care le fãceau în Dacia Felix. Nu au putut fi supuºi niciodata : Costobocii din Carpaþii Pãduroºi ºi Bucovina, carpodacii din Moldova ºi Carpaþii orientali, "dacii mari ºi dacii liberi" din nordul ºi vestul Transilvaniei ca ºi daco-geþii din estul Þãrii Rumâneºti (dincolo de Limes transalutanus: Turnu Mãgurele - Roºiorii de Vede-Costeºti - Piteºti – Câmpulung - Muscel - Bran – Râºnov ). Aceºtia au constituit permanent un pericol pentru Dacia Felix. Rãscoale ale dacilor au loc dupã cum urmeazã: sub împãratul Antonius Pius ( 138 –161 e.n. ), în 170 e.n. costobocii profitã de retragerea Legiunii a V-a Macedonica de la Troesmis la Potaissa ºi atacã Dobrogea ( ajung la Eleusis în Elada ). Astfel in 214 e.n. sînt inaugurate atacurile carpilor împotriva romanilor ºi ating maximul lor în 238 e.n. ºi continuã dupã cum urmeazã:

- Alexander Severus (222-235) sarmatii, dacii liberi ºi primele valuri de goþi atacã imperiul ( împãratul îºi pierde viaþa într-o rãscoalã militarã condusã de un legionar traco-dac Maximinus care ajunge împãrat) - Maximinus Thrax (235--238) fiul unui þãran dac, era un general roman care ÎNÞELEGEA GREU LATINA. Renumit prin forþa sa fizicã a fost admis în garda personala a lui Alexander Severus ºi în urma rãscoalei pe care o conduce ajunge împãrat. Pe Dunãre a respins pe sarmaþi ºi pe dacii liberi obþinînd titlurile de Germanicus, Sarmaticus ºi Dacicus.

- Balbinus (238, iulie-octombrie) se pregãtea sã plece împotriva carpilor ºi goþilor dar este ucis de pretorieni.

- Gallienus (253--268) adoptã titlul de DACICUS MAXIMUS în 257 în urma luptelor cu dacii liberi. În timpul domniei sale apare în Tracia, Regalian care pretinde cã se trage din casa regalã dacã!

- Atacul din 242, în alianþã cu goþii, în urma cãruia e pustiitã Moesia ºi Thrakia.

- Atacul din 245-247 - cel mai puternic ºi fãrã ajutor strãin în urma cãruia a fost desfiinþat pentru totdeauna acel Limes transalutanus. Tot atunci sînt distruse: Slavenii, Romula-Malva, Aquae ºi Racari din Dacia Malvensis

- atacul Dobrogei din 248, în alianþã cu goþii, taifalii ºi bastarnii.

- atacul din 249 asupra zonelor pustiite în anii 245-247, la un an dupã refacerea localitãþilor Slaveni ºi Romula - Malva, de data aceasta aliaþi cu goþii ºi sub conducerea regelui got Kniva, localitãþi care sînt distruse definitiv, iar zona - probabil - ocupatã, de asemenea, definitiv de carpi.

- atacul din 253 de la Dunãrea de jos, în alianþã cu goþii ºi populaþia localã, cu repetãri în anii urmãtori.

                 Începând cu data abandonãrii Daciei ºi pînã pe la anul 300, dacii liberi pãtrund în Dacia romanã. Dupã istoricii români, aceºti daci erau deja latinizaþi. Ar fi unicul caz în care romanizarea a depãºit graniþele imperiului roman, el însuºi neromanizat. Sau dacã o luam altfel, un val de daci nelatinizaþi ajung în contact cu daci în curs de latinizare ºi sînt latinizaþi ºi ei. Unde e logica ºi bunul simþ aici? Civilizaþia dacã era o civilizaþie a lemnului ca ºi ce-a þãrãneascã românã. Ocupaþiile, obiceiurile, credinþele, modul de viaþã, limba s-au moºtenit de la aceºtia.

               Ocupaþiile dacilor sînt similare pînã la identificare absolutã cu cele ale românilor: agricultura, creºterea animalelor, meºteºugurile ( ceramica ºi prelucrarea metalelor ). Acestea au fost ocupaþiile de acum 2000 de ani, acestea au fost ºi cele de acum 150 de ani. Continuitatea este evidentã ºi în acest punct. Straiele dacilor sînt identice cu cele ale þãranilor români. Un dac de pe columnã seamãnã pînã la identificare cu un þãran român. Însãºi istoria oficialã recunoaºte acest aspect; mai mult, acest lucru fiind remarcat si de urmaºii romanilor ( vezi cazul lui Badea Cîrþan ). Se pãstreazã din portul  dacic iþarii, cãmeºa cu flori, poale ºi mîneci, cojoacele lucrate cu flori, cãciula specificã. Femeile dace aveau cãmeºi cu decolteu, ie, fusta cu clos, fote, basma. Încã nu s-a descoperit nici un dac care sa fie îmbrãcat în toga romanã. Cuvîntul îmbrãcãminte este de origine dacicã ( ºi nu latinã dupa cum ne spune DEX-ul ), venind de la cuvîntul dac "bracã" ( pantaloni ), care a evoluat pînã astãzi în brãcinari ( iþari ), brãcinar (curea) ºi îmbrãcãminte. Cuvîntul braca este folosit de Ovidius ºi Tacitus cînd îi descriu pe geþi. Acest cuvînt, bracã – bracae, se mai întilneºte ºi la celþii din Galia precum ºi la frigieni.  Modul de viaþã s-a transmis pîna în zilele noastre.

               Casele de tip megaron acoperiº în douã ape se gãsesc atît la români cît ºi la daci. Este suficient sã ne uitãm la o casã dacicã de pe columnã ºi la una din zonele de munte de astãzi ºi vedem asemãnarea. Continuitatea ºi nu schimbarea a fost modul de viaþã a acestui popor. Theopompus relateazã cã soliile geþilor se fãceau în acompaniament de citerã, aºa cum se face ºi astãzi în Maramureº. Se folosea buciumul, naiu ºi toba. Tradiþia greceascã ne spune cã primii poeþi au fost de origine tracã iar instrumentele muzicale (naiul, cimpoiul, buciumul )sint luate tot de la traci. Studiul Columnei ne dezvãluie dacii voinici cu bãrbi ºi pãrul lung la maturitate. Femeile purtau pãrul strîns la spate într-un coc ºi aveau capul acoperit cu o basma ( ca þãrãncile de astãzi ).  Dacii se remarcau ºi printr-o corectitudine deosebitã, toate convenþiile fiind încheiate verbal. Litigiile erau rezolvate dupã obiceiul pãmîntului aºa cum fãceau ºi tãranii noºtrii. În comuna Rod din judeþul Sibiu se pãstreazã încã vechiul obicei dacic de a aºeza un bãþ la poartã dacã proprietarul nu este acasã, fãrã a se încheia poarta. Gospodarii care nu se încuie sînt ºi astãzi în Þara Moþilor dacã nu si in alte locuri. Din punct de vedere al modului de gîndire, influenþele ar fi fost negative. Din fericire ele nu s-au pãstrat. Romanii erau un popor educat în spiritul cotropirii ºi al jafului. Românii sînt caracterizaþi ( cel putin pînã curînd ) prin ospitalitate, spirit blînd ºi paºnic.

                 Religia romanilor de astãzi este un exemplu impresionant de sincretism al religiilor creºtine ºi zamolxiene. Dacii nu erau monoteiºti ci hedoneiºti ATENÞIE!!! CUVÎNT INEXISTENT ÎN DEX!!!!!!!!!!!. Ei credeau într-un zeu principal pe lîngã care coexistau alte fiinþe magice, zîne, zburãtori,moroi,strigoi etc. În cazul creºtinismului de astãzi aceste fiinþe sînt: sfinþii, diavolii, heruvimii, arhanghelii, îngerii, serafimii… Ca ºi creºtinii, dacii credeau în nemurirea lor atrãgînd atenþia popoarelor antice asupra lor, prin acest lucru. Priveghiul mortului se trage tot de la ei: bucurie ºi nu întristare la moartea unei persoane.

                Este greu sã stabileºti ce fel de limbã vorbim în ziua de astãzi daca nu se cunosc elementele esenþiale (cel puþin) ale limbii dace. Însuºirile ºi caracteristicile unui popor derivã din elementele sale componente, din grupurile din care el s-a format. Iar dacã nu cunoaºtem limba dacã ºi spunem cã limba românã este de origine latinã facem o afirmaþie ilogicã. Este ignorat elementul cel mai important, determinant, din compoziþia poporului român: dacii. Ori ca aceºtia sã îºi fi pierdut limba ºi sã îºi fi pãstrat cultura ºi civilizaþia este imposibil. Cuvintele limbii române care sânt cãutate în dicþionarele tuturor limbilor pãmîntului. Acest lucru este lipsit de bun simt. Acestea ar trebui cãutate într-un dicþionar al limbii dace.  Sã nu uitãm cã limba dacã se înrudea cu latina ºi cu alte limbi de origine indo-europeana. Ar fi nevoie de un studiu comparat al acestor limbi pentru a se stabili cu adevãrat care sînt cuvintele de origine dacicã. Exista în cadrul limbii matrice indo-europene multe cuvinte pe care le gãsim astãzi în limba românã. Aceste cuvinte sînt considerate de origine latina deºi ele ar fi putut ajunge la noi prin filiera limbii dacice.

                Spaþiul acordat acestei prezentãri nu ne permite sã nuanþãm multe din problemele menþionate aici. Dacã doriþi sa aflaþi mai multe despre noi ºi despre ideile pe care le promovãm, va sugerãm sã vizitaþi noul nostru site ( www.sarmizegetusa.ro ) ºi sã intraþi pe canalele noastre de mIRC #sarmizegetusa ºi #dacii unde vã stãm la dispoziþie. Avem ºi o adresã de e-mail la care vã putem rãspunde: contact@sarmizegetusa.ro

Grupul Sarmizegetusa